Cercetătorii Universității din Arizona din Statele Unite au identificat un virus comun, cytomegalovirusul (HCMV), care ar putea juca un rol semnificativ în dezvoltarea bolii Alzheimer. Această descoperire poate schimba modul în care se abordează tratamentul și prevenția bolii.
Virusul HCMV, care afectează până la jumătate dintre oameni în primele deceniu ale vieții, a fost găsit persistent în intestinul unor pacienți cu Alzheimer. Cercetătorii cred că acesta poate ajunge la creier prin intermediul celui de-al zecelea nerv cranian sau prin sânge. Ajuns în creier, ar putea declanșa modificări ale sistemului imunitar asociate cu boala Alzheimer, conform studiului publicat în revista Alzheimer’s & Dementia.
„Credem că am descoperit un subtip biologic unic al bolii Alzheimer, care ar putea afecta 25-45% dintre persoanele cu această boală”, a declarat Ben Readhead, coautorul studiului.
Odată ajuns în creier, virusul poate determina activarea excesivă a microgliei, celule imunitare care, atunci când sunt prea active, pot inflama și deteriora neuronii, sprijinind progresia bolii. Studiile anterioare au arătat că, în creierul celor care au murit de Alzheimer, numărul microgliilor care exprimă gene precum CD83 era semnificativ mai mare comparativ cu persoanele sănătoase.
De asemenea, în intestin a fost descoperit un anticorp, ceea ce indică faptul că o infecție ar fi putut juca un rol în debutul acestui tip de Alzheimer. Potrivit cercetătorilor, subtipul de Alzheimer investigat include plăci amiloide și încâlceala tau, anomalii microscopice ale creierului folosite pentru diagnostic.
Aceste constatări sugerează că, dacă vor fi validate prin studii suplimentare, medicamentele antivirale deja existente ar putea să fie testate pentru tratarea sau prevenirea acestui subtip de Alzheimer. În paralel, un test de sânge destinat acestui scop este în curs de dezvoltare.
Conform concluziilor studiului recent, virusul este capabil să inducă modificări asociate cu Alzheimer, cum ar fi producția de proteine amiloide și tau, rezultând în moartea celulelor nervoase. Totuși, studiile suplimentare sunt esențiale pentru a confirma aceste ipoteze.