Cercetătorii în neurologie au identificat un fenomen unic asociat picturii „Fata cu cercel de perlă” a lui Johannes Vermeer, după ce au studiat efectul său asupra activității cerebrale a vizitatorilor Muzeului Mauritshuis din Haga. Studiul a arătat că privitorii sunt prinși într-o „buclă de atenție susținută”, privirea lor fiind atrasă secvențial către ochi, gură și cercelul de perlă al tinerei, proces care se repetă și îi menține pe vizitatori mai timp îndelungat în fața tabloului.
Martin De Munnik de la compania de cercetare Neurensics, implicată în studiu, explică: „Sunteți obligat să rămâneți atent, fie că vă doriți sau nu acest lucru.” Mai mult, cercetarea a evidențiat o activare semnificativă a precuneusului, o zonă cerebrală responsabilă de conștiență și identitatea personală. De Munnik recunoaște că motivul pentru care acest tablou este atât de special a fost surprinzător chiar și pentru echipă.
Studiul, primul de acest gen, a utilizat tehnologia EEG și RMN pentru a compara reacțiile neurologice la tabloul original și la reproduceri. Cercetătorii au observat că emoția trăită de spectatorii care contemplau originalul era de zece ori mai intensă decât atunci când priveau o copie sau un poster.
Cu ajutorul senzorilor oculari și al electrozilor, cercetătorii au urmărit activitatea cerebrală a zece participanți în timp ce priveau o serie de picturi. Directoarea muzeului, Martine Gosselink, consideră că aceste descoperiri subliniază importanța vizitelor la muzeu pentru vizionarea operelor de artă autentice: „Creierul nu minte.”
Gosselink a remarcat caracteristica unică a tabloului lui Vermeer, care se centrează pe trei puncte de atracție: ochii, gura și perla. Această caracteristică particularizează „Fata cu cercel de perlă” față de alte opere ale artistului. De Munnik a mai sugerat că ar fi interesant să se studieze și alte picturi celebre, precum „Gioconda” lui Leonardo da Vinci. Aparent, timpurile s-au schimbat, iar „Gioconda Nordului” și „Fata din Sud” pot redefini modul în care percepem arta renascentistă.