O echipă de cercetători de la Institutul de Tehnologie din California (Caltech) a identificat două tipuri diferite de neuroni localizați în abdomenul șoarecilor, care par să aibă roluri distincte în controlul digestiei. Această descoperire, publicată în prestigioasa revistă Nature, contribuie la înțelegerea modului în care neuronii din organism facilitează comunicarea între creier și sistemul digestiv.
Biologul Yuki Oka, unul dintre autorii principali ai studiului, subliniază rolul crucial al acestor noi descoperiri: „Neuronii din organism pot îndeplini funcții specializate, la fel ca și neuronii din creier.” Studiul s-a focalizat pe un subgrup al sistemului nervos periferic, cunoscut sub denumirea de sistem nervos simpatic, care devine activ când creierul percepe un pericol.
„În astfel de momente, adrenalina crește, iar nivelul glucozei în sânge este foarte ridicat, deoarece organismul se pregătește să reacționeze prin luptă sau fugă”, explică Oka. Totodată, sistemul nervos simpatic suprimă funcții mai puțin urgente, cum ar fi digestia.
Utilizând tehnici genetice avansate, echipa a reușit să identifice două tipuri distincte de neuroni – un tip controlează digestia prin reducerea secreției de enzime de către ficat, iar celălalt reglează viteza tranzitului intestinal. Deși studiul a fost efectuat pe șoareci, cercetătorii consideră că este probabil ca un sistem similar să existe și la oameni, având în vedere asemănările tractului digestiv.
Cercetarea susține o vedere emergentă în domeniul științific care recunoaște importanța neuronilor specializați în conexiunea dintre creier și intestine, un proces ce influențează aspecte vitale precum foamea și starea de spirit. Frank Duca, profesor de microbiologie la Universitatea din Arizona, subliniază inteligența sistemului nervos periferic: „Neuronii implicați îndeplinesc o gamă largă de funcții, fie cu participarea creierului, fie independent.”
Duca adaugă că descoperirea are implicații extinse pentru tratarea diferitelor afecțiuni, subliniind potențialul medicamentelor viitoare care ar putea să vizeze doar subgrupuri specifice de neuroni pentru a modula o singură funcție, reducând astfel efectele secundare.