Denis Roabeș, solistul de la The Motans, este unul dintre cei mai apreciați artiști, însă despre viața lui nu se cunosc prea multe.
Recent, în cadrul unui podcast, cântărețul s-a deschis și a vorbit despre una dintre cele mai grele perioade din viața sa. Și-a pierdut tatăl la vârsta de numai șapte ani, iar acest lucru l-a marcat.
Denis Roabeș a fost invitat în cadrul podcast-ului realizat de Mihai Morar. Artistul a oferit multe detalii din viața sa și a vorbit chiar și despre momentele mai puțin plăcute. A mărturisit că la șapte ani și-a pierdut tatăl, iar acest lucru i-a adus multă suferință. De multe ori i-a lipsit figura paternă și a recunoscut că viața fără el nu a fost la fel de frumoasă. Deși în momentul tragic era doar un copil și nu a realizat exact ce se întâmplă, ani mai târziu a resimțit din plin lipsa tatălui.
„La 7 ani nu eram atât de conștient de ce se întâmplă. Îmi aduc aminte că eu plângeam la moartea tatălui meu pentru că toată lumea din jurul meu plângea. Chestia asta m-a panicat și mi-a dat un disconfort. Însă lacrimile adevărate pe care le-am curs au fost cele de după și sunt lacrimi care au fost curse ani de zile.
Lipsa tatălui meu am început să o simt, hai să spunem, după prima jignire la adresa mea. Acela a fost momentul acela în care simți că nu ai cui, nu ai pe cine să chemi, să te apere când ai nevoie de forță masculină, de forță paternă. De furtuna aceea care vine și dărâmă tot. În ultimii ani am început să înțeleg unele traume de care nu eram conștient. Am înțeles cât de mult mi-au lipsit unele lecții pe care doar un tată ți le poate da.”, a declarat Denis Roabeș.
Instagram
Denis Roabeș, copilărie grea
Deși lipsa tatălui a fost resimțită, mama lui Denis Roabeș a încercat din răsputeri să țină loc și de mamă și de tată. Aceasta a reușit cu brio, iar artistul îi este extrem de recunoscător. Mama lui a muncit din greu pentru a îi asigura tot ce avea nevoie și a încercat să îi facă viața cât mai frumoasă.
„Mama a înlocuit figura paternă. Asta a fost o povară pentru mama mea. Eu țin minte perfect nopțile în care plângea lângă mine și nu știa efectiv cum să facă. Ce să facă, doar ca să mențină lucrurile așa cum erau. Să am eu ce mânca, să am eu cu ce mă îmbrăca. Mai e un aspect, cum să facă în așa fel încât eu, copil fiind, să nu simt grijile acelea.
Pentru mama mea, tatăl meu a fost marea ei dragoste. Știu cât de mult l-a iubit. Țin minte, într-un an, la ziua tatălui meu de naștere, atunci locuiam într-un cămin studențesc. Toată lumea a ieșit pe hol, cânta piesa „Wicked Game”, a lui Chris Isaak. Îmi amintesc cum mă uitam la părinții mei cum dansau!”, a mai spus Denis Roabeș.
Urmărește știrile Substantial.ro și pe Google News
