Generalul Behrouz Esbati, unul dintre cei mai importanți comandanți ai Iranului, a făcut declarații surprinzătoare privind eșecul Teheranului în Siria, acuzând inclusiv Rusia de contribuția sa la acest deznodământ. Esbati, la o întrunire recentă în Teheran, a recunoscut că Iranul a suferit o „înfrângere foarte mare” și că, împotriva discursului oficial, relațiile cu Bashar al-Assad s-au răcit chiar înainte ca acesta să cadă în fața rebelilor sirieni.
Discursul, înregistat audio și difuzat de Abdi Media, a scos la iveală tensiunile dintre liderii iranieni și sirieni, Esbati menționând că Assad a refuzat deschiderea unui front împotriva Israelului. În plus, Esbati a acuzat Rusia că aruncă bombe „la întâmplare” în deșert, în loc să atace țintele rebele așa cum Iranul fusese lăsat să creadă.
Generalul a subliniat faptul că, deși relația cu Assad se deteriorase, Iranul continuă să caute noi modalități de a-și exercita influența în regiune, chiar și după formarea unui nou guvern în Siria. El a dezvăluit că planurile detaliate ale Iranului de a folosi Siria ca o bază pentru acțiuni împotriva Israelului nu au fost bine primite de liderul sirian.
În ciuda acțiunilor rusești, Esbati a subliniat că, deși se abțin de la a ataca direct bazele militare americane din regiune, având în vedere riscul unui conflict mai amplu, Iranul continuă să își protejeze și să își extindă rețelele de influență. „Putem să activăm toate rețelele cu care am lucrat în toți acești ani”, a afirmat el, insistând că Iranul continuă să fie un jucător puternic în Orientul Mijlociu.
Generalul Esbati, un personaj central în strategiile militare și cibernetice ale Iranului, a menționat de asemenea greșelile lui Assad, considerate drept cauză principală a prăbușirii regimului său. Regimul Assad a fost criticat pentru corupție, represiunea politică și detrimentul economic adus populației siriene.
Declarațiile lui Esbati adaugă tensiuni în discursul oficial al Iranului, care public rămâne optimist față de viitorul Siriei. În ciuda asigurărilor date de general pentru viitorul regiunii, acești factori vor pune la încercare coeziunea internă și politica externă a Iranului.