Marele maestru de șah Ghennadi „Genna” Sosonko încă își amintește momentul în care a aflat despre abandonarea meciului pentru Campionatul Mondial dintre Garry Kasparov și Anatoli Karpov, din 1984-85, la Moscova. „Nu puteam veni în Uniunea Sovietică, desigur. Eram un inamic (în ceea ce-i privea)”, a declarat el pentru CNN Sport.
Meciul a devenit emblematic, captând nu doar atenția publicului de șah, ci având și o semnificație mai largă în contextul politic al Uniunii Sovietice. Dacă l-ar fi câștigat Karpov, un simbol al vechii gărzi sovietice, ar fi fost un semn de continuitate. În schimb, o victorie a lui Kasparov ar fi semnalat o schimbare inevitabilă.
Sub presiunea unui joc de cinci luni, ambii jucători doreau să continue, dar Florencio Campomanes, președintele FIDE de atunci, a luat decizia surprinzătoare de a abandona meciul invocând sănătatea jucătorilor, o decizie susținută de Federația Sovietică de Șah. Sosonko a comentat că „FIDE, organizația internațională de șah, era complet sub influența Uniunii Sovietice”.
Campomanes, numit pe alocuri „Karpovmanes”, a fost subiectul speculațiilor legate de posibilele sale motive de a lua o asemenea decizie. În schimb, Emil Sutovsky, actualul CEO al FIDE, a respins acuzațiile, afirmând că existau tensiuni între FIDE și Federația de Șah a URSS.
Kasparov a revenit decisiv în acel an câștigând revanșa, stabilindu-se ca una dintre figurile legendare ale șahului mondial. Totodată, Rusia continuă să promoveze sportul pentru interese politice. „Cred că rușii încearcă să folosească sportul ca armă politică”, a afirmat Andrew Soltis, mare maestru american.
Cu toate că întrebările legate de motivația lui Campomanes rămân nerezolvate, influența sovietică asupra direcției șahului mondial în acea perioadă este incontestabilă. De atunci, Rusia a folosit sportul ca un instrument de promovare globală, o practică care se continuă și azi.