Decesul unei persoane înseamnă înainte de orice, multă suferință pentru cei din jur. Se consideră că sufletul celui trecut în lumea de dincolo nu mai este preocupat de ceea ce a lăsat pe pământ. Conform convingerilor din popor, imediat după plecarea în veșnicie, acesta caută doar să treacă de vămile văzduhului cu bine.
Cei care rămân în urmă trec însă prin momente grele. Dincolo de acestea, cei încercați trebuie să păstreze și o serie de obiceiuri legate de moartea cuiva. Printre acestea se numără și acoperirea oglinzilor din casă.
Acoperirea oglinzilor din casă după decesul unei persoane
Plecarea în veșnicie este o certitudine care vizează fiecare persoană însuflețită de pe acest pământ. Fie că vrem sau nu, la un moment dat, timpul nostru pe pământ se va opri. Bineînțeles că în urmă rămân întotdeauna cei dragi îndoliați și împovărați de suferință.
Familiile îndoliate trebuie să țină cont de numeroase obiceiuri care au legătură cu moartea cuiva drag. Astfel, multe dintre acestea sunt respectate chiar în casa în care a trăit defunctul. Unul dintre cele mai cunoscute este legat de acoperirea oglinzilor din locuință.
Această practică are origini străvechi și se consideră a fi realizată „spre binele familiei”. Mai concret, se spune că sufletul persoanei decedate s-ar putea reflecta în oglindă. Astfel, acesta nu ar putea pleca în lumea de dincolo, ci ar rămâne în locul respectiv.
Această explicație „din popor” nu are însă legătură cu învățăturile bisericești. Conform acestora, sufletul are o destinație clară după separarea de trup. Așadar, acesta nu are cum să rămână „prins” între două lumi așa cum se consideră „din bătrâni”.
Această explicație „din popor” nu are însă legătură cu învățăturile bisericești. Conform acestora, sufletul are o destinație clară după separarea de trup. Așadar, acesta nu are cum să rămână „prins” între două lumi așa cum se consideră „din bătrâni”.