Dacă nu știai încă, femeile nu au voie, sub nicio formă, să comande ospătarului. Potrivit codului bunelor maniere, o doamnă sau o domnișoară îi va spune întotdeauna bărbatului alături de care se află la masă ce anume vrea să consume, fie că este vorba despre băutură sau ceva de mâncare. Aceasta nu va interveni niciodată să cheme ospătarul, să îl atenționeze cu mâna, cu degetele ridicate și nici să comande.
Codul bunelor maniere la restaurant la întâlnirile romantice
Conform regulilor din codul bunelor maniere la restaurant, femeia este cea care alege prima ce dorește să consume. O greșeală comună este ca bărbatul să aleagă pentru ea. Cel mult, femeia îl poate ruga să îi recomande ceva. La final, bărbatul îi spune chelnerului ce comandă amândoi.
Femeia nu ar trebui să opteze pentru cele mai ieftine mâncăruri, precum nici pentru cele mai scumpe
Atunci când chelnerul aduce vinul, nu trebuie să îl deschidă și să îl toarne bărbatul, ci chelnerul, conform regulilor codul bunelor maniere la restaurant. Cu toate acestea, după aceea bărbatul poate reumple paharele (întâi pe al femeii, apoi pe al lui însuși). Paharul trebuie umplut doar puțin mai mult de jumătate.
În concordanță cu regulile din codul bunelor maniere la restaurant, bărbatul este cel care achită nota de plată la prima întâlnire. Femeia nu trebuie să intervină și nici să întrebe cât a fost suma. Dacă vrea cu adevărat să fie independentă și să achite nota, îi poate spune discret chelnerului în prealabil că dorește ca nota de plată să fie împărțită la jumătate. În cazul în care bărbatul și femeia sunt doar amici și nu este vorba despre o întâlnire romantică, pot împărți nota de plată.
De ce chelnerii își țin mâinile la spate
Această normă de etichetă dăinuie de peste 2.000 de ani și provine din Roma Antică. Totul a pornit de la politicienii Romei Antice care de multe ori erau otrăviți de rivali. Astfel, conducătorii se temeau întotdeauna de străini să nu fie otrăviți, mai ales dacă aceștia aveau acces direct la mâncare. Acest lucru era într-adevăr o amenințare, așa că slujitorii din acea vreme aveau o mână liberă, iar a doua legată la spate. În acest fel era eliminat riscul ca mâncarea să fie otrăvită de o mână ucigașă.