Arhitectura românească este diversă, incluzând arhitectura medievală, arhitectura epocii moderne, arhitectura interbelică, arhitectura comunistă și arhitectura contemporană a secolului XXI.
Oamenii folosesc adesea greșit termenii „tradițional” și „modern” ca sinonime pentru vechi și nou. În realitate, în arhitectura modernă și tradițională există mai mult decât vârstă.
De fapt, unele case moderne au aproape o sută de ani, iar multe case nou construite continuă stilul tradițional. Dar cu toții știm cum arată casa bunicilor. Chiar dacă poate să fie considerată o casă modernă, din punct de vedere arhitectural.
Multe amintiri
@case.traditionaleDin interior #fy #fyp #foryoupage♬ Ciprian Porumbescu – BALLADE – Ioan Harea
Termenul „tradițional” se aplică unei game de stiluri de construcții de case, fiecare cu propriile caracteristici unice. În general, orice casă care are influență din stilurile istorice. Cum ar fi arhitectura victoriană, colonială, artizanală sau neoclasică, poate intra în categoria unei case tradiționale.
Deși aceste stiluri diferă ca origine, casele tradiționale tind să aibă mai multe caracteristici comune. Aceste caracteristici includ verande mari, deschise, cu grinzi și căpriori, lucarne. Și un acoperiș înalt, ascuțit, cu unul sau mai multe frontoane. Ei folosesc materiale de construcție tradiționale. Cum ar fi cărămidă, lemn, ipsos, stuc și piatră.
Arhitectura modernă, pe de altă parte, respinge acele înfloriri clasice în favoarea unui design simplu și curat. Acolo unde casele tradiționale sunt împodobite cu detalii elegante, casele moderne îndepărtează bibelourile. Pentru a lăsa structura de bază să vorbească de la sine.
Multe case moderne au un acoperiș plat sau cu pantă mică, linii drepte și un exterior curat, cu puțină sau deloc textura. Construcția modernă folosește materiale de construcție mai noi, mai avansate din punct de vedere tehnologic. Cum ar fi oțel armat, beton și plastic.
Peste tot în lume, arhitectura frumoasă și îndrăzneață poate fi la fel de uluitoare ca natura însăși. Casele tradiționale oferă o perspectivă asupra culturii, istoriei și ingeniozității comunităților din întreaga lume și au devenit simboluri emblematice ale multor zone.