Cum a fost găsit Ștefan cel Mare la deshumare?
Ștefan cel Mare a fost îngropat fără sicriu, deși era domnitorul Moldovei și unul dintre cei mai respectați conducători ai vremii. În loc de coșciug, trupul său a fost așezat direct pe 13 drugi de fier, iar capul i-a fost sprijinit pe câteva cărămizi.
Era învelit doar într-o mantie domnească, fără alte ornamente funerare. Istoricii spun că acest fel de înhumare seamănă mai mult cu cel al călugărilor decât cu al credincioșilor obișnuiți. Există relatări potrivit cărora, în ultimii ani ai vieții, Ștefan ar fi renunțat la veșmintele domnești pentru a îmbrăca haina monahală și ar fi luat numele de Simion.
De ce nu a fost așezat Ștefan cel Mare în sicriu
Unii istorici consideră că această practică ar putea fi legată de un vechi obicei, existent chiar și înainte de creștinism, de a decapita voievozii după moarte, chiar și atunci când decesul era natural. Acest ritual a fost întâlnit și în cazul altor conducători, precum voievodul Alexandru, îngropat în aceeași manieră – fără sicriu, pe un grilaj de fier și cu capul sprijinit pe un zid de cărămizi.
Prima deshumare a mormântului lui Ștefan cel Mare a avut loc în februarie 1758, la ordinul mitropolitului Iacov Putneanul al Sucevei. Atunci s-au descoperit detaliile neobișnuite ale înhumării, care nu semănau cu ritualul obișnuit al vremii. După încă un secol, în noiembrie 1856, egumenul de Putna, Artimon Bortnik, a cerut deschiderea mai multor morminte din Biserica Mănăstirii Putna, inclusiv cel al domnitorului și ale membrilor familiei sale. La acest demers au participat și reprezentanți ai autorităților austriece din Bucovina ocupată.
Cercetătorii care au analizat aceste descoperiri au venit cu mai multe explicații legate de ritualul funerar. Istoricul Silviu Dragomir a afirmat că Ștefan cel Mare ar fi fost călugărit înainte de moarte, iar cele 13 bare de fier pe care a fost așezat ar reprezenta un simbol religios – cei 12 Apostoli și Maica Domnului. Scriitorul Vasile Andru a adăugat că, potrivit unor pustnici din Sfântul Munte Athos, domnitorul ar fi avut în copilărie o perioadă de viață isihastă acolo, ceea ce ar putea explica influența unor tradiții monahale în felul în care a fost înmormântat.
Pe lângă lipsa sicriului, a atras atenția și faptul că poziționarea capului pe un sprijin de cărămizi nu era comună pentru înmormântările din acea perioadă. Această practică, spun unii istorici, poate fi legată de ritualuri mai vechi, dinaintea adoptării creștinismului, care ar fi fost păstrate, în anumite forme, chiar și în epoca medievală.
Deschiderea mormântului din 1856 a confirmat toate aceste detalii și a arătat că modul de înhumare al lui Ștefan cel Mare a rămas unic printre domnitorii Moldovei. Faptul că și voievodul Alexandru a fost găsit înmormântat identic întărește ideea că nu a fost o întâmplare, ci un obicei bine stabilit în anumite cercuri ale elitei conducătoare din acea vreme.
