Ideea de „Calea Adevărului” datează cu mult înaintea venirii Mântuitorului, mai precis din secolul al V-lea înainte de Hristos. Conceptul acesta fiind de fapt o problemă filosofică orientată spre ontologie (ramură fundamentală a metafizicii, al cărei obiect de studiu este Ființa și Existența).
Filosoful grec Parmenide considera că prin adevăr omul poate ajunge să cunoască viața cu adevărat.
„Calea Adevărului” este un poem filosofic care îi aparține. Versurile acestuia aduc explicații despre conceptul de „calea adevărului”, prin care înțelegea că adevărata cunoaștere a lumii poate fi obținută prin intermediul rațiunii.
Idealul său era să poți ajunge să cunoști Ființa- iar prin ființă se înțelege tot ceea ce ține de existență- Acesta era idealul devenirii omului, adică prin ființă reușești să ajungi la împlinire. Rațiunea este sigură pentru că mintea omului se gândește doar la ce există. Ce nu gândești nu poate să fie.
La polul opus se afla „Calea Aparenței”, prin care identifică modalitatea de-a cunoaște prin simțuri, lucru absolut greșit, pentru că este metoda credinței subiective, nu a certitudinii.
Cumva este mult mai accesibilă atingerea stării de împlinire, dacă-L urmezi doar pe Dumnezeu, poți ajunge către împlinire, adică la mântuire.
Versetul biblic este conceput după nevoințele unui raționament paradoxal. Urmările acestuia sunt în strânsă legătură cu noua paradigmă existențială. Schimbarea scopului uman implică o reformare totală a raportării omului față de semenii săi și de propria persoană.
Adevărata împlinire este prin Dumnezeu și singurul adevăr se poate obține prin Dumnezeu și doar viața trăită în numele Lui mă poate salva. Înseamnă că nimic din ce este aici, în lumea fizică nu poate fi „adevărat”. Cu atât mai mult rațiunea mea nu va reuși să înțeleagă ce este sau nu adevărat. Spre deosebire de constituția absolut rațională a grecilor, restauratorul Hristos, propune iubirea.
Explicația succintă a versetului biblic, ne spune preotul Ion Dragu, ar fi că Iisus Hristos este Calea pentru că prin El Împărăția Cerurilor a devenit accesibilă:
„Aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut, l-a dat spre răstignire şi moarte ca lumea să se mântuiască prin El.”
Adevărul absolut este la Dumnezeu iar viața este un dar de la Dumnezeu. Prin această expresie, în sens creștin, înțelegem că trebuie să avem încredere în cuvântul Fiului lui Dumnezeu.