Decizia recentă a Academiei Române de a respinge admiterea scriitorului Mircea Cărtărescu a stârnit reacții puternice din partea unor figuri publice, inclusiv Vasile Bănescu, fost purtător de cuvânt al Patriarhiei, care în prezent este membru al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA). Bănescu a criticat vehement această hotărâre, afirmând că ea „dezvăluie faţa unei generice creaturi pe care unii o credeau dispărută şi descompusă în huma ultimilor 35 de ani, dar care-şi deschide brusc ochii siniştri: licheaua apărută din bezna morală a comunismului”. Afirmațiile sale au fost făcute într-o postare pe rețelele de socializare, unde acesta a exprimat îngrijorări cu privire la starea culturii și valorilor intelectuale în România.
Potrivit lui Vasile Bănescu, această respingere este un exemplu clar al influenței unor trăsături îmbâcsite de ultranaționalism post-ceauşist, care afectează profund nu doar Academia, ci și scena culturală din România. El a avertizat că efectele acestei abordări arată că „numărul celor mai valoroşi oameni de cultură din România va creşte exclusiv în afara acestui spațiu îmbâcsit”.
Decizia de a nu-l include pe Mircea Cărtărescu drept membru corespondent al Academiei Române a venit în ciuda unei propuneri unanime din partea secției de Filologie. Potrivit președintelui interimar al acestei secții, Rodica Zafiu, Cărtărescu ar fi avut nevoie de 74 de voturi pentru a fi ales, dar a obținut doar 73.
Contestatarii din cadrul Academiei, precum Valeriu Matei și Nicolae Breban, au susținut că deși Mircea Cărtărescu este „un scriitor bun”, el „nu este de nivelul Academiei”. În plus, aceștia au invocat ceea ce au considerat a fi „insulte aduse poporului român”.
Critici la adresa Academiei au venit și din partea altor voci publice. Scriitorul Gabriel Liiceanu a întrebat retoric, în spațiul public, de ce un scriitor ar dori să facă parte dintr-o instituție condusă de istorici ce susțin versiuni ale istoriei care resping reformele necesare în predarea acesteia în școli.
Reacțiile și criticile apărute pe marginea acestei decizii subliniază tensiunile din interiorul și exteriorul Academiei Române referitoare la recunoașterea valorilor culturale autentice.