Într-un context în care dorința de a lucra de acasă este în creștere, numeroși patroni doresc întoarcerea angajaților la birou. Statisticile arată că, în ultimii doi ani, ofertele pentru muncă remote s-au înjumătățit.
Alice, în vârstă de 20 de ani, angajată a unei companii IT din Timișoara și studentă în anul trei la Politehnică, își concentrează căutările pe joburi remote. „Am nevoie să ajung și la facultate. Îmi face viața mai ușoară, într-adevăr. Recunosc că aș pune problema timpului pe primul loc, fiindcă deplasarea de aici și până la birou este destul de costisitoare din punct de vedere al timpului”, declară Alice Cania.
Sentimentul este împărtășit și de alți angajați. David, de asemenea student, consideră că „multe avantaje, sunt mult mai productivi oamenii de acasă și pierzând mai puțin timp pe drumuri și pregătiri.”
Flaviu Pop, președintele ONG-ului West HR Association, subliniază importanța echilibrului dintre viața personală și cea profesională pentru noile generații: „Balanța viață personală și privată este mult mai importantă pentru ei, fiind crescuți de către noua generație de educatori în spiritul acesta: mai multă grijă pentru planetă, mai multă grijă pentru viața personală.”
Cu toate acestea, deși cererea pentru locurile de muncă remote este în creștere la nivel național, numărul companiilor care oferă acest beneficiu este în declin. „În prezent, din cele peste 26.000 de joburi disponibile pe această platformă care a făcut și studiul, doar 1.100 dintre ele oferă angajaților ca beneficiu munca de acasă. Restul trebuie să vină fizic la birou și să lucreze”, explică Mihai Vălușescu, jurnalist Digi24.
Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara, atrage atenția asupra efectelor muncii de acasă asupra culturii organizaționale: „În general, lucrul remote în varianta de acum poate afecta cultura organizațională, adică remote total. În varianta în care te duci 3 zile la lucru există niște conexiuni care se creează, relații sociale care ajută și transmit spre cei care lucrează într-o companie o anumită cultură organizațională.”
Se pare că trendurile pieței muncii se adaptează conform criteriilor noilor generații, cu concluzii mai evidente așteptate până în 2025, când generația Z va întra cu preponderență pe piața muncii.