Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a făcut publice date îngrijorătoare despre intensificarea activităților de supraveghere și represiune ale Securității în perioada 1980-1989. În acest interval, Securitatea a recrutat cel mai mare număr de informatori din toată istoria comunistă a României, cifrele depășind 200.000 de persoane.
Aproximativ 80% dintre informatori erau bărbați, majoritatea provenind din medii urbane. Dintre aceștia, 158.000 erau bărbați, iar aproape 30.200 aveau studii superioare, în timp ce peste 4.300 erau studenți. Cei mai mulți colaboratori erau implicați în domeniul învățământului, secțiunea aceasta numărând aproximativ 8.500 de persoane. Clerul a contribuit cu aproape 4.200 de colaboratori, iar din sectorul sănătății, peste 3.600 de medici și asistenți medicali lucrau pentru Securitate. Mediul juridic număra 800 de colaboratori, iar cel artistic depășea 1.000 de persoane, incluzând actori, regizori, artiști, instrumentiști, pictori și sculptori.
Sub 5% dintre informatori proveneau din mediul rural, numărul acestora cifrându-se la peste 8.500.
Structurile interne ale Securității au recrutat masiv prin diverse direcții: Direcția I, responsabilă cu informațiile interne, a adus peste 500 de colaboratori noi, la care s-au adăugat cei 78.000 recrutați de Serviciul I al unităților județene și al securității municipiului București. Direcția II, dedicată contrainformațiilor economice, a recrutat 2.000 de persoane și 39.000 prin unități județene. Direcția III, de contraspionaj, a recrutat mai bine de 16.100. Direcția IV, gestionând contrainformațiile militare și penitenciarele, a adunat 18.500.
Conform CNSAS, la nivel total, în ultimii 20 de ani ai regimului Ceaușescu, aproximativ 320.000 de persoane au fost recrutate, în contextul în care se estimează că 650.000 de persoane au fost colaboratori ai Securității de la înființarea sa în 1948. Din acest total, mai puțin de 4% au refuzat să ofere informații. CNSAS indică faptul că aceste cifre contrazic ideea de relaxare a represiunii în perioada târzie a comunismului românesc.