Cireșul (Prunus avium) este cunoscut și apreciat pentru fructele sale delicioase, care apar primăvara, fiind primele fructe proaspete disponibile. Acest arbore se regăsește în toate zonele geografice ale țării, având o radacină puternică și o tulpină dreaptă, cu scoarta netedă ce se exfoliază. Frunzele sunt mari, aspre și cu marginile zimțate, iar florile albe și lung pedunculate. Coditele de cireș au proprietăți terapeutice.
Particularități de creștere și fructificare
Cireșul are o serie de particularități legate de creșterea și fructificarea sa. Dezvoltarea radacinilor este influențată de proprietățile solului, iar partea aeriană crește greu în primii ani de la plantare. Înflorirea are loc după aproximativ 15 zile cu temperaturi de peste 8 grade Celsius. Polenizarea la cireș este entomofilă autosterilă, iar pentru ca polenizarea să se desfășoare normal, este necesară plantarea mai multor soiuri în livadă. Cireșul produce primele fructe după 3-4 ani, iar după 5-6 ani atinge potentialul de productie. O livadă de cireș poate rămâne pe rod timp de 30-40 ani.
Cerințele privind clima și solul
Cireșul este un arbore iubitor de căldură, se dezvoltă bine în zona dealurilor mici și mijlocii și are un repaus profund, nefiind afectat de înghețurile târzii. În faza de deschidere a florilor, cireșul rezistă la temperaturi de – 2 grade Celsius.
Acesta se dezvoltă bine în zonele unde cad 600-700 mm precipitații pe an, preferă solurile adânci, permeabile și cu o textură ușoară.
Plantarea și îngrijirea cireșului
Plantarea cireșului se face în perioada optimă, toamna, când pomul suportă cel mai bine transplantarea și pornește mai ușor în vegetație primăvara. Pentru asigurarea polenizării, se plantează cel puțin trei soiuri diferite, în rânduri alterne.
Pregătirea terenului
Terenul trebuie ales cu grijă deoarece cireșul nu suportă stagnarea apei. Parcela pe care se va înființa livada trebuie să aibă expunere sudică sau sud-estică. Terenul se lucrează conform regulilor generale, iar solul se fertilizează cu îngrășăminte organice și minerale.
Tăieri și tratamente fitosanitare
Pentru a obține o productivitate ridicată și fructe de calitate, cireșul necesită taieri de formare, de întreținere și de rodire. Acestea se efectuează în perioada de repaus vegetativ, toamna târziu sau iarna, pentru a evita rănirea ramurilor și apariția bolilor. Tratamentele fitosanitare se realizează în mod regulat, pentru a preveni apariția dăunătorilor și a bolilor care pot afecta recolta.
Irigarea și fertilizarea
Cireșul necesită irigare în perioadele secetoase, mai ales în primii ani de la plantare. Fertilizarea se efectuează în primăvară și toamnă, cu îngrășăminte bogate în potasiu și fosfor. În cazul în care solul este sărăcit, se poate aplica și un amendament cu îngrășăminte organice, precum compostul sau gunoiul de grajd.
Soiuri de cireș recomandate pentru cultură
Pentru a obține o producție bogată și diversificată, este important să alegeți soiuri de cireș adaptate condițiilor pedoclimatice și cerințelor pieței. Unele soiuri de cireș recomandate pentru cultura sunt: Bigarreau Napoleon, Germersdorf, Stella, Van, Summit și Skeena. Acestea se caracterizează prin fructe mari, aromate, cu o bună rezistență la transport și depozitare.
Valorificarea producției de cireșe
Cultivarea cireșelor poate aduce venituri considerabile, având în vedere cererea mare pentru fructe proaspete, conservate sau prelucrate. Valorificarea producției de cireșe se poate realiza prin vânzarea fructelor proaspete pe piață, direct producătorilor de dulceață, sucuri sau alte produse alimentare, sau prin procesarea acestora în produse cu valoare adăugată, cum ar fi dulceața, compotul, sucul, licoarea și cireșata.
Cultivarea cireșului poate fi o sursă importantă de venit pentru fermierii care sunt dispuși să investească timp și efort în îngrijirea acestui arbore minunat. Având în vedere cererea crescută pentru fructele sale delicioase și beneficiile terapeutice ale codițelor de cireș, o livadă de cireș bine întreținută și productivă poate aduce prosperitate și succes în afacerea agricolă.