Cine a inventat Pizza. Deși este preferata tuturor, puțini știu cum a apărut

Pizza are o istorie lungă. Pâinile plate cu toppinguri erau consumate de vechii egipteni, romani și greci.

Dar locul de naștere modern al pizza este regiunea Campania din sud-vestul Italiei, unde se află orașul Napoli. Fondată în jurul anului 600 î.Hr. ca așezare greacă, Napoli în anii 1700 și începutul anilor 1800 era un oraș înfloritor pe malul apei.

Din punct de vedere tehnic, un regat independent, era renumit pentru mulțimile sale de muncitori săraci, sau lazzaroni.

1.Cum a apărut

Acești napolitani aveau nevoie de mâncare ieftină, care putea fi consumată rapid. Pizza — pâine cu diverse garnituri, consumate la orice masă și vândute de vânzătorii ambulanți sau restaurantele informale — au satisfăcut această nevoie.

Autorii italieni care judecă adesea și-au numit obiceiurile alimentare „dezgustătoare”. Aceste pizza timpurii consumate de săracii din Napoli prezentau garniturile gustoase îndrăgite astăzi, cum ar fi roșii, brânză, ulei, hamsii și usturoi.

Italia s-a unificat în 1861, iar regele Umberto I și regina Margherita au vizitat Napoli în 1889. Legenda spune că perechea de călători s-a plictisit de dieta lor constantă de haute bucătărie franceză și au cerut un sortiment de pizza de la Pizzeria Brandi a orașului, succesorul lui. Pizzeria Da Pietro, fondată în 1760.

Soiul de care sa bucurat cel mai mult regina se numea pizza mozzarella. O plăcintă acoperită cu brânză albă moale, roșii roșii și busuioc verde. Poate că nu a fost o coincidență că plăcinta ei preferată avea culorile drapelului italian.

De atunci, se spune că acea combinație specială de topping a fost numită pizza Margherita.

2.Faima mâncării

Binecuvântarea reginei Margherita ar fi putut fi începutul unei nebunii de pizza în toată Italia. Dar pizza va rămâne puțin cunoscută în Italia dincolo de granițele Napoli până în anii 1940.

Totuși, la un ocean depărtare, imigranții din Napoli în Statele Unite își reproduceau pizza de încredere și crustă în New York și în alte orașe americane. Inclusiv Trenton, New Haven, Boston, Chicago și St. Louis.

Napolitanii veneau pentru locuri de muncă în fabrici. La fel ca milioane de europeni la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; nu căutau să facă o declarație culinară. Dar relativ repede, aromele și aromele pizza au început să-i intrigă pe non-napolitani și pe non-italieni.

3.Extinderea lor

Pe măsură ce italo-americanii și mâncarea lor au migrat din oraș în suburbie, de la est la vest. Mai ales după cel de-al Doilea Război Mondial, popularitatea pizza a crescut în Statele Unite. Nemaifiind văzută ca un răsfăț „etnic”, a fost din ce în ce mai identificat ca mâncare rapidă și distractivă.

Au apărut variante regionale, în mod hotărât non-napolitane. Incluzând în cele din urmă pizza gourmet din California, acoperite cu orice, de la pui la grătar la somon afumat.

Pizza postbelică a ajuns în sfârșit în Italia și nu numai. La fel ca blugii și rock and roll, restul lumii, inclusiv italienii, s-au apucat de pizza doar pentru că era americană.

Astăzi, avanposturile internaționale ale lanțurilor americane precum Domino’s și Pizza Hut prosperă în aproximativ 60 de țări diferite. Reflectând gusturile locale, toppingurile globale pentru pizza pot acoperi o gamă variată. De la brânza Gouda din Curaçao până la ouă fierte din Brazilia.