Charlie Hebdo marchează un deceniu de la atacul terorist care a revendicat viețile a opt membri ai săi și a altor patru persoane. Publicația de satiră franceză se autointitulează „indestructibil”, în condițiile în care libertatea de exprimare este sprijinită de 76% dintre francezi, arată un sondaj recent. Acest procent reprezintă o creștere semnificativă față de cei 58% din 2012.
Acest atac a fost privit ca un moment esențial pentru testarea ideilor susținute de Charlie Hebdo, fiind de asemenea și un catalizator al intensificării amenințărilor la adresa publicației. În urma atacului, ziarul Libération a găzduit redacția Charlie Hebdo, fiind un simbol al solidarității cu colegii lor în fața actelor de teroare.
Ziarul de stânga Libération subliniază că teroriștii nu au reușit să învingă în acea zi, dar că autocenzura a devenit o problemă, una pe care publicația o descrie ca „o otravă care a ucis secularismul”.
L’Humanité, un ziar comunist, omagiază în mod emoționant caricaturiștii uciși, incluzându-i pe Cabu, Tignous, Charb, Wolinski, Elsa Cayat și Bernard Maris. Totodată, L’Opinion aduce în discuție întrebarea drepturilor absolute privind libertatea de exprimare, subliniind că 71% dintre tinerii cu vârste între 25 și 34 de ani consideră că aceasta nu este nelimitată.
La Croix observă critici mai accentuate la adresa umorului satiric când vine vorba de religie, în timp ce satira politică este mai bine tolerată de generația tânără. Pe de altă parte, publicațiile care altădată au sprijinit Charlie Hebdo, au devenit treptat critice la adresa liniei editoriale, Libération menționând posibilitatea apariției unor atitudini rasiste.
Pentru The Economist, Charlie Hebdo rămâne „la fel de lipsită de gust, caraghioasă și provocatoare ca întotdeauna”. Cu toate acestea, autocenzura joacă acum un rol mai important decât legile în temperarea satirii, potrivit afirmațiilor publicației.
Ziarul belgian Le Soir consideră că spiritul originar al Charlie Hebdo, caracterizat prin opoziția sa veche față de dogmă și autoritarism, a fost uitat. În timp ce caricaturistul Chappatte de la Le Temps sugerează că, deși libertatea de exprimare este salutată, aceasta vine cu limite, reflectând o schimbare în percepția publicului cu privire la această libertate.