Celebra scrisoare a lui Creangă pentru Titu Maiorescu, prezentată la 130 de ani de la moartea lui I.C.

La 130 de ani de la moartea marelui scriitor Ion Creangă, binecunoscutul critic literar Paul Cernat face o trecere în revistă şi vorbeşte despre apariţiile publice ale operelor lui Creangă, însă vorbeşte şi prezintă o scrisoare celebră şi plină de istorie trimisă de I.C. chiar lui Titu Maiorescu, pe data de 10 noiembrie 1876, la Iaşi.

130 de ani de la moartea lui Ion Creangă. În 1939, la 50 de ani după, G.T. Kirileanu publica pentru prima dată, în ediția sa critică omagială, cele două povești „corosive” (e drept: în 50 de exemplare, ca să nu dea apă la moară acuzaților de pornografie). Nu vom ști niciodată ce și cât s-a pierdut din lada cu manuscrise, risipite după moartea lui I.C. de „țiitoarea” Tinca Vartic. După cum nu vom ști niciodată cum ar fi arătat singura sa piesă de teatru, proiectata Dragoste chioară și amor ghebos la mahala.

În fond, I.C. a fost dat afară din preoție și pe motiv de mers la teatru; nu degeaba, popa din Povestea poveștilor s-a trezit cu cinstitul mădular în dos, într-un final urmuzian ca în Pîlnia și Stamate. Reiau, pentru reprezentativitate, o scrisoare celebră, în stilul său de umilință parșivă, despre o bijuterie corosivă mai puțin indiscretă, spune Paul Cernat.

„Iași, 1876, noiemvrie 10
Stimabile d-le Maiorescu,

Vă rog trămiteți povestea Moș Nichifor, pentru ca s-o dau la tipar. „Junimea” din Iași, într-o ședință a sa, pe la 12 noaptea, fiind cam somnoroasă – după obiceiul ei – a votat să se tipărească; poate mai mult pentru încurajare. Sau mai știu eu… poate ca și pentru: P. A. Călescu…

D-voastră cred că veți fi rîs și de mine și de dînsa, și cu drept cuvînt: pentru că este o copilărie, scrisă de un om mai mult bătrîn decît tînăr; da’ bine, da’ rău, D-zeu știe. Eu atîta știu numai, că am scris lung, pentru că n-am avut timp să scriu scurt. Dar ce am scris, și cum am scris, am scris…

Povățuitorul la cetire prin scriere, ce l-am alcătuit și l-am tipărit din îndemnul d-voastră, nu știu dacă l-ați văzut; ce-i drept, prostișor lucru am făcut, dar ș-a luat plata, căci, înapoit de Onor. Ministeriu actual, șede la răcoare în pod la părintele Ienăchescu, tovarăș la pagubă. Vro 30-40 de galbeni, nu-s mai mulți. Un exemplar însă l-am vîndut d-lui Sigara, advocat, care mi-a arătat că are dorință a se ocupa și cu didactica. Cal bătrîn să învețe la umblat.

Dar nouă nu ne pasă; l-am zmomit, de ni-am scos 1½ franc, și pace bună.

De acum poate să se povățuiască cu dînsul cum știe și la ce știe.

Iertați-mi, vă rog, îndrăzneala!

Al d-voastră întru tot supus servitor,
I. Creangă”

 

Lasă un răspuns

S-a dat alarma! Revelion cu scandal, la Baia Mare

Şi-au dat foc la casă cu artificiile de revelion