Un grup de antreprenori europeni intenționează să construiască cea mai mare interconexiune energetică submarină, care va lega Europa de America de Nord prin trei perechi de cabluri de înaltă tensiune. Cablurile vor avea o lungime de peste 3.200 de kilometri și vor conecta vestul Regatului Unit cu estul Canadei și, eventual, New York cu vestul Franței.
Interconectorul ar avea rolul de a transmite energie regenerabilă atât spre est, cât și spre vest, profitând de deplasarea zilnică a soarelui. „Când soarele este la zenit, probabil că avem mai multă energie în Europa decât putem consuma”, a explicat Simon Ludlam, fondator și CEO al Etchea Energy și unul dintre liderii proiectului. „Putem trimite energia în Statele Unite, unde este apogeul soarelui pe Coasta de Est, iar apoi energia poate fi trimisă în Europa când e deja seară”, a adăugat el.
Deși proiectul interconectorului transatlantic este încă în fază de propunere, rețelele de cabluri de energie regenerabilă încep să se extindă rapid pe fundul mărilor din întreaga lume. Aceste cabluri devin parte a unei soluții climatice globale, transmițând cantități mari de energie regenerabilă în țări care se confruntă cu dificultăți în tranziția spre energie verde. Totodată, asemenea rețele formează noi relații geopolitice și mută zonele de interes energetic în adâncurile oceanelor.
Potrivit Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice, este vital ca lumea să reducă consumul de combustibili fosili și să înjumătățească emisiile de carbon în acest deceniu, pentru a limita schimbările climatice.
Regatul Unit este deja conectat cu Belgia, Norvegia, Țările de Jos și Danemarca prin cabluri submarine și plănuiește o legătură solară și eoliană cu Maroc. Proiecte similare apar în întreaga lume, cum ar fi proiectul Sun Cable care urmează să trimită energie solară din Australia spre Singapore.
Interconexiunea transatlantică se află în fază incipientă și necesită implicarea mai multor țări și investiții considerabile. Optimismul susținătorilor, printre care se numără și Simon Ludlam, este alimentat de dorința de a combate schimbările climatice și de a contracara influența Rusiei și Chinei. Proiectul s-ar putea concretiza până la mijlocul anilor 2030, dacă va primi susținerea necesară.
Implicările geopolitice ale proiectului nu sunt subestimate de antreprenori. Aceștia vor să numească inițiativa „The North Atlantic Transmission One-Link” – NATO-L, sperând că interconexiunile vor determina țările să își reevalueze alianțele într-o lume geopolitică în schimbare rapidă și să evite conflictele diplomatice sau militare.
Atacurile asupra infrastructurii energetice nu sunt o noutate. Rusia a extins atacurile în zona gri, vizând cablurile de energie, parcurile eoliene offshore și conductele de gaze din Marea Nordului și Marea Baltică. Kremlinul a respins acuzațiile, dar efectul acestor atacuri este considerat a fi în principal psihologic, avertizând Europa de Vest de capacitatea Rusiei de a face mai mult rău.