Indiferent cât de plăcută ar fi viața, destinația ei finală va fi, fără doar și poate, moartea. Din nefericire, rând pe rând, cei din jurul nostru, dar și noi înșine ajungem în punctul critic în care sufletul se desparte de trup.
Pentru unele persoane, aceasta este cea mai mare teamă, iar pentru altele, doar o trecere din viața pământească. Indiferent de percepție, decesul este inevitabil pentru oricare dintre noi. Modalitatea în care plecăm din această lume este însă diferită de la om la om.
Depășim durerea pomenindu-i pe cei adormiți
Moartea cuiva drag este în mod cert o lovitură ce pare imposibil de depășit. Chiar și cele mai puternice persoane se văd neputincioase într-un astfel de moment fatidic. Treptat însă, cei rămași pe pământ încep să se obișnuiască încet cu durerea. Această apăsare nu va trece însă niciodată, ci doar va fi diminuată.
Cea mai dureroasă parte într-un astfel de context este imposibilitatea de a mai comunica măcar la nivel spiritual cu cei adormiți. Ei bine, în biserica ortodoxă, acest lucru este posibil prin prisma slujbelor de pomenire. Parastasul nu este altceva decât un ajutor pentru cei trecuți în veșnicie, de aici, de pe pământ.
Prin intermediul acestor rugăciuni făcute de preot, alături de cei dragi îndurerați, conexiunea cu cei de „dincolo” este reluată. Marii duhovnici ai bisericii ortodoxe sunt de părere chiar că aceste slujbe au puterea de a-ai ajuta enorm pe cei adormiți. Mai exact, parastasul și rânduiala lui ar putea chiar să-i scoată din muncile iadului pe cei răposați.
Serviciul memorial liturgic reprezintă nu doar simpla pomenire a celor decedați. Prin prisma acestuia, preotul alături de familie cere cu ardoare iertarea păcatelor rămase nespovedite în viața de pe pământ.
Ciclicitatea acestor slujbe speciale pentru cei adormiți indică perseverența celor de pe pământ în a le fi în continuare alături celor dragi răposați. Mai exact, începând cu a treia zi de la deces, apropiații pot face parastasul. Ulterior, slujba mai poate avea loc la 9 zile dar și la 40 de zile. Acestea au legătură cu parcursul sufletului prin vămile cerului, până la scaunul Împărăției.