Ce nu avem voie să facem cu lumânarea de Paște. Aceasta trebuie păstrată tot anul

Lumânarea de Paște simbolizează triumful vieții asupra morții, întruchipând Învierea. Credincioșii o păstrează cu sfințenie pe tot parcursul anului sau cel puțin în Săptămâna Luminată, când o aprind zilnic. În noaptea de Înviere, aceștia asistă la slujba respectivă și iau Lumina Sfântă pentru a o aduce în casele lor, menținând astfel legătura cu Hristos Înviat. Preoții subliniază importanța păstrării și aprinderii lumânării în momente dificile sau pentru mulțumire.

Bărbatul trebuie să fie cel care intră primul în casă după slujba de Înviere

Există câteva restricții legate de utilizarea lumânării de Paște. Tradiția precizează că bărbatul trebuie să fie primul care intră în casă după slujba de Înviere, luminând toate încăperile cu Lumina Sfântă pentru protecție. Nu se recomandă stingerea lumânării în apropierea pragului casei sau pe grindă și nici folosirea ei pentru afumarea animalelor sau ghicit. De asemenea, nu se aruncă lumânarea și nu se amestecă cu alte lumânări de la biserică. Conform preoților, în Săptămâna Luminată, lumânarea se arde câte puțin în fiecare zi.

Credința populară susține că lumânarea de Paște poate fi aprinsă în fața unei icoane atunci când familia întâmpină probleme sau când un membru este bolnav. Poate fi aprinsă și la biserică sau la mormintele celor dragi. Preoții explică faptul că lumânarea simbolizează piatra care se aprinde la mormânt și trebuie păstrată cu sfințenie pe tot parcursul anului, aprinzându-se ori de câte ori este nevoie și rugându-se din suflet. Lumina de la Înviere coboară de la Dumnezeu și aduce iertare, împăcare și răscumpărare.

Care este semnificația lumânării de Paște

Semnificația lumânărilor în biserica ortodoxă este dublă. Pe de o parte, ele reprezintă lumina lui Dumnezeu, iar cel care aprinde lumânarea manifestă dragostea față de Dumnezeu. Pe de altă parte, lumânările simbolizează jertfa, ofrandă făcută de credincioși ca semn al dăruirii sufletului lor către Dumnezeu.

Lumânarea înseamnă jertfa de sine și transfigurarea omului în lumină. Ea ridică mintea omului la trecerea celor efemere, la curăția viitorului, la lumina lui Hristos și la darurile ce trebuie întoarse Dăruitorului. Lumina simbolizează bucuria împărtășirii din lumina divin conform versetelor:

 „Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalm 35,2) și „Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit.” (Isaia 60, 1-2). Mântuitorul se autodenumește „Lumină”, spunând: „Eu Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric”, potrivit agaton.ro.