Sărbătoarea Înălțarea Domnului are loc la 40 de zile de la Înviere. De obicei, în această zi gospodinele înroșesc ouă, pregătesc bucate delicioase, iar oamenii se salută cu „Hristos s-a Înălțat” și se răspunde cu „Adevărat s-a Înălțat”.
Ce se împarte în această zi de sărbătoare
Înălțarea Domnului mai este cunoscută și ca Ispasul. Se spune că Ispas a fost martor la Înălțarea Domnului alături de cei Trei Apostoli și pentru că era bun și vesel, oamenii încercau în această zi să nu caute supărări.
Anul acesta, Înălțarea se sărbătorește pe 2 iunie, după cele 40 de zile de la Înviere, când Maica Domnului l-a născut pe Isus Hristos. Animalele au luat și ele parte la marele eveniment, iar caii erau cei mai gălăgioși dintre animale. Astfel că, în ziua în care caii își ”prăznuiesc” Paștele, ei se satură de păscut.
În această zi de sărbătoare se fac pomeni și se împart pentru sufletele celor care au trecut în neființă. În special, brânză, ceapă verde, rachiu și pâine caldă. Casele și mormintele se împodobesc cu frunze de paltin, iar la ferestrele caselor se pun frunze de leuștean.
Obiceiuri de la care creștinii nu se abat
De Înălțare se poartă frunze de nuc la brâu ca Iisus Hristos când s-a înălțat. Se spune că cine moare de Paște până la Înălțare ajunge în Rai. În această zi se bat vitele cu leuștean ca să fie ferite de boli. Se taie părul din vârful cozilor de la vite și se îngroapă într-un furnicar spunând: ”Să ne dea Dumnezeu atâția miei și viței câte furnici în furnicar”.
Se spune că ce se seamănă după Ispas nu rodește, iar în ziua de Înălțare, femeile care au decese în familie trebuie să împartă azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele lor. Acestea trebuie să împartă lapte dulce și fiert.