Gheboasa este dovada vie a faptului că există persoane norocoase în lumea asta. Înainte de a descoperi faima, tânărul avea un loc de muncă obișnuit, iar banii nu erau deloc mulți la număr. Azi, își amintește de acele zile în care lucra la program și nu-i vine să creadă că acea etapă face parte din viața lui.
Gheboasa nu mai are nevoie de nicio introducere. Artistul a descoperit succesul peste noapte, iar acum, muncește pentru a se menține acolo, sus. Tânărul a intrat în industria muzicală cu speranțe mari și nu se va lăsa până când nu va ajunge acolo unde și-a propus. Drumul lui spre succes a fost unul relativ ușor și a fost singura lui șansă de a scăpa de sărăcie.
Gheboasa a fost un tânăr normal care muncea pentru a se întreține. Din păcate, locul lui de muncă nu era deloc unul ofertant, din niciun punct de vedere. Acesta lucra pe 84 de lei pe zi și poate spune că lucra mai mult gratis, având în vedere că toți banii se duceau pe transport și mâncare. Dacă acum are lumea la picioare și urcă pe cele mai mari scene ale festivalurilor, înainte, acesta era angajat la o firmă de curierat.
Gheboasa a muncit din greu pentru câțiva lei
Gheboasa își amintește de acea perioadă ca fiind una dintre cele mai triste și solicitante din viața lui. Programul nu era deloc unul lejer, iar faptul că trebuia să ridice mereu colete imense demoraliza cel mai mult. Artistul a lucrat o lungă perioadă de timp acolo, până când a realizat că nu vrea să facă o carieră în alte curieratului.
Acum, privind retrospectiv, poate spune că a fost cea mai bună decizie pe care o putea lua la acel moment. În prezent, Gheboasa este unul dintre cei mai de succes artiști ai valului nou. Are milioane de fani care îl apreciază și îl susțin necondiționat.
„Luam 84 de lei pe zi, stăteam câte 12, 13 ore pe zi. Lucram la Nemo Express și acolo te pun să cari lucrurile oamenilor care și le trimit din altă țară. Ajung, cumva, toate la București. Din București, Arad, Timișoara. Și noi căram bagajele alea. Doar căram cu 84 de lei pe zi.
După ce-i luam, îi cheltuiam atunci. Veneam din Târgoviște până în Giurgiu și făceam traseul asta în fiecare zi. Mai pierdeam două ore pe drum, două dus, două întors și plus opt ore de muncă, cu pauză între patru ore.”