Ce mesaj a transmis Ioana Izabela Odor, „femeia în rochie albastră”, bătută de mineri în 1990, după moartea lui Ion Iliescu: „A făcut mult rău țării”

Ioana Izabela Odor, cunoscută publicului drept „femeia în rochie albastră” din imaginile dramatice surprinse în timpul mineriadei din 14 iunie 1990, a vorbit public după moartea lui Ion Iliescu.

Fotografia ei, realizată de Andrei Iliescu, a devenit simbolică pentru violențele de atunci și a apărut în ziarele internaționale. În prezent în vârstă de 74 de ani, pensionară și fostă cercetătoare la Institutul de Metrologie, femeia își amintește în detaliu acea zi.

„Domnule, de-a lungul celor 30 și ceva de ani eu n-am putut să-l sufăr niciodată pe Iliescu. Am văzut în el doar un activist de partid, chiar înainte de a mânca bătaie de la mineri. Chiar din prima zi când a apărut. Dar, mă rog, acesta a fost președintele, poporul l-a ales”, a spus ea, într-un interviu oferit pentru HotNews după decesul fostului șef de stat.

Critică dur decizia autorităților de a-i acorda lui Iliescu onoruri militare și zi de doliu național, spunând că ar trebui să fie amintit exact așa cum a fost.

„Un om care a făcut mult rău țării. E adevărat că sub el s-a întors roata, în sensul că de la comunismul ăla tâmpit am trecut la democrație. Dar a luat și multe măsuri care nu erau de democratice”

Într-un alt interviu mai vechi, acordat în urmă cu un deceniu jurnalistei Iulia Marin, femeia povestea momentul în care a fost agresată. Mergea spre serviciu la Institutul de Metrologie și a fost martoră la o scenă violentă, vizavi de Dalles, unde minerii băteau un bărbat cu părul alb.

„Ajung pe bulevard, unde au sediu liberalii astăzi, vizavi de Dalles. Acolo, sus de tot, era forul tutelar al institutului meu. Vizavi, minerii băteau un om cu părul alb şi cămaşă albă. Îl umpleau de sânge. Am început să fac scandal. Ce-i asta? Asta-i democraţie?

M-au înconjurat minerii. A apărut un tip cu salopetă albastră şi o caschetă de-asta muncitorească, dar pusă nepotrivit. Avea o linie lungă, o riglă. Eu vorbeam, vociferam. A început să strige: Cucoană, la muncă!

La muncă, cucoană! – Da’ tu ce cauţi aicea?, am zis. – Ah, da?, a făcut şi a fluierat cu două degete băgate-n gură. În clipă următoare, va zic, nu ştiu de unde au apărut nişte vlăjgani în salopete negre. Şi aia mi-au tras nişte bastoanee… Nu ştiu ce erau, se dădeau mineri, dar costumele erau noi – negre şi noi”, a declarat ea pentru pressone.ro.

După agresiunea suferită, Ioana Izabela Odor spune că a depus plângere, dar dosarul nu a dus nicăieri. Susține că ancheta a fost tergiversată, iar autoritățile nu au făcut nimic concret pentru a duce cazul în fața justiției.

„Se schimba regimul, mă căutau, mă întrebau una alta, apoi nimic. Senzația mea a fost că atâta timp cât Iliescu trăiește nu se va judeca nimic. Acum poate se schimbă ceva, când nu mai e Iliescu”

, a adăugat aceasta.

Pensionara nu a renunțat niciodată complet la ideea că, într-o zi, statul român va lua în serios ce i s-a întâmplat și că vinovații vor răspunde în instanță. Deși timpul a trecut, imaginea femeii în rochie albastră a rămas una dintre cele mai puternice reprezentări vizuale ale violenței din acea perioadă. Fotografia a fost preluată de numeroase publicații internaționale, devenind simbolul reprimării brutale din timpul mineriadei.

Reacțiile publice venite după moartea lui Ion Iliescu au readus în discuție episoadele sângeroase din anii ’90. Multe persoane au retrăit durerea și furia acelor zile, mai ales cei care au fost victime directe sau martori la evenimentele din Piața Universității. Pentru Ioana Izabela Odor, această reamintire nu este doar simbolică, ci profund personală.

În ciuda notorității imaginii sale, femeia a dus o viață discretă. Nu a făcut din trauma trăită un steag, nu s-a folosit de statutul de simbol, dar a fost mereu sinceră și tranșantă când a fost întrebată despre ce s-a întâmplat. N-a ascuns niciodată ce crede despre Ion Iliescu, despre regimul de după ’89 și despre lipsa de asumare a statului în privința crimelor din acea perioadă.

Prezentă în memoria colectivă printr-o imagine tăcută, Ioana Izabela Odor a ales totuși să vorbească acum, când fostul președinte a trecut în neființă. Fără ură declarativă, dar cu o claritate dureroasă, spune lucrurilor pe nume. Și speră, ca mulți alții, că tăcerea oficială de până acum se va sparge.