Otita este o inflamație sau infecție a urechii, care poate afecta diferite părți ale acesteia.
Urechea este împărțită în trei părți principale: urechea externă, urechea medie și urechea internă. Otita poate să apară după orice afecțiune care reține lichid în urechea medie, cum ar fi o răceală, alergii, dureri în gât sau infecție respiratorie. Infecțiile urechii medii sunt frecvente la copii, dar pot fi mai grave atunci când apar la adulți.
Ce tipuri de otită există
Otite externe
Otita externă este o inflamație sau infecție a canalului auditiv extern, partea urechii care se întinde de la urechea externă până la timpan. Este adesea cauzată de bacterii sau fungi și se poate dezvolta în urma expunerii la umiditate, cum ar fi în timpul înotului, de unde și termenul comun „urechea înotătorului”.
Expunerea prelungită la apă poate provoca umezeală în canalul auditiv, creând un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor și fungilor.
Curățarea urechii cu obiecte ascuțite, cum ar fi bețișoarele de urechi, poate provoca leziuni și introduce bacterii.
Utilizarea produselor cosmetice sau a aparatelor auditive poate irita canalul auditiv.
Dermatita sau alte afecțiuni pot crește riscul de infecții.
Prevenirea otitei externe include menținerea urechilor uscate, evitarea introducerii obiectelor în ureche și protejarea urechilor în medii umede sau la piscină.
Otite medii
Otita medie este o infecție sau inflamație a urechii medii (spațiul aerat situat în spatele timpanului). Este una dintre cele mai comune infecții ale urechii, în special la copii. Aceasta poate apărea brusc și poate fi acută sau cronică, în funcție de durata și severitatea simptomelor.
Otită medie acută este caracterizată prin debutul rapid al simptomelor, cum ar fi durerea de ureche, febra și pierderea temporară a auzului. Este adesea cauzată de bacterii sau virusuri care provoacă infecții respiratorii superioare, ce se răspândesc în urechea medie.
Otită medie cu efuziune poate urma unei infecții acute sau poate fi cauzată de disfuncția tubului lui Eustachio, care ajută la ventilarea și drenarea urechii medii.
Otită medie cronică este o inflamație persistentă a urechii medii, adesea asociată cu perforația timpanului și scurgerea cronică de lichid din ureche. Aceasta poate duce la pierderea permanentă a auzului și alte complicații.
Otite interne
Otita internă, cunoscută și sub numele de labirintită, este o inflamație sau infecție a urechii interne. Această parte a urechii este responsabilă pentru auz și echilibru. Otita internă este mai rară decât otita externă și otita medie, dar poate fi mult mai gravă și debilitantă din cauza simptomelor asociate.
Otita internă poate fi cauzată de:
- Infecții virale
- Infecții bacteriene
- Reacții autoimune
- Traume
- Alte afecțiuni: boala Ménière sau otoscleroza
Diagnosticul de otită internă este pus pe baza istoricului pacientului și a simptomelor, precum și a unor teste suplimentare, care pot include:
- Audiometrie
- Teste de echilibru
- Imagistică
Factori de risc ai otitei
Otita poate fi influențată de o varietate de factori de risc care pot crește probabilitatea dezvoltării infecțiilor urechii, inclusiv otita externă, medie și internă.
Expunerea prelungită la apă crește riscul de otită externă, cunoscută și sub denumirea de „urechea înotătorului”.
Utilizarea bețișoarelor de urechi sau a altor obiecte poate irita pielea canalului auditiv și poate crește riscul de infecție.
Afecțiunile pielii sau alergiile pot slăbi bariera protectoare a pielii din canalul auditiv.
Utilizarea excesivă a soluțiilor pentru curățarea urechii poate perturba echilibrul natural al umezelii și al florei bacteriene.
Copiii sunt mai predispuși la otita medie datorită dimensiunii și poziției tuburilor lui Eustachio, care sunt mai scurte și mai orizontale decât la adulți.
Bolile comune precum răcelile și gripa pot cauza inflamarea și blocarea tuburilor lui Eustachio.
Fumul de țigară poate irita căile respiratorii și poate afecta funcționarea tubului lui Eustachio.
Copiii care frecventează grădinițe sau școli sunt expuși la un risc mai mare de infecții respiratorii și, implicit, de otită medie.
Infecțiile respiratorii virale, cum ar fi gripa, infecțiile bacteriene sau otita medie, pot duce la otita internă.
Traumatismele care afectează zona urechii pot provoca inflamații sau infecții ale urechii interne.
Evitarea acestor factori de risc, acolo unde este posibil, și menținerea unei bune igiene a urechilor, pot reduce semnificativ probabilitatea apariției otitei.
Simptomele otitei
Simptomele otitei pot varia în funcție de tipul și localizarea infecției sau inflamației în ureche.
- Durere de ureche: Durerea este adesea intensă și poate fi agravată prin atingerea sau tragerea urechii externe.
- Mâncărime: În interiorul canalului auditiv.
- Senzație de plenitudine: Sau de presiune în ureche.
- Scăderea auzului: Temporară, din cauza inflamației și a acumulării de secreții.
- Secreții din ureche: Pot fi clare, galbene sau verzi și pot avea un miros neplăcut.
- Roșeață și umflături: La nivelul canalului auditiv extern.
- Febră: Mai frecventă la copii, poate fi ușoară până la moderată.
- Iritabilitate și tulburări de somn: Mai ales la copii, din cauza disconfortului și a durerii.
- Tulburări de echilibru: Mai rar, dar posibile dacă infecția afectează structurile vestibulare ale urechii interne.
- Vertij: Senzație severă de amețeală și de mișcare, care poate fi debilitantă.
- Pierderea auzului: De obicei unilaterală, poate fi temporară sau permanentă în cazul otitei interne.
- Tinitus: Sunete de tip bâzâit, țiuit sau zumzet în ureche.
Aceste simptome pot varia în intensitate și durata lor. Dacă sunt prezente simptome severe sau dacă acestea persistă, este important să consulți un medic pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat.
Otita la copii
Otita este o afecțiune comună la copii, în special otita medie, care este una dintre cele mai frecvente infecții ale urechii în rândul acestora. Există mai multe motive pentru care copiii sunt mai susceptibili la otite, printre care anatomia urechii și dezvoltarea sistemului imunitar.
La copii, tuburile lui Eustachio sunt mai scurte, mai înguste și mai orizontale decât la adulți. Acest lucru face ca lichidul să se scurgă mai greu din urechea medie, favorizând acumularea de lichid și creșterea bacteriilor.
Copiii au un sistem imunitar încă în curs de dezvoltare, ceea ce îi face mai susceptibili la infecții, inclusiv cele ale urechii. Copiii sunt adesea expuși la infecții respiratorii în colectivități cum ar fi grădinițele și școlile, ceea ce poate duce la inflamația tuburilor lui Eustachio și la otită medie.
Utilizarea frecventă a suzetelor a fost asociată cu un risc crescut de otită medie, posibil din cauza schimbărilor de presiune din urechea medie.
Simptome comune ale otitei la copii
- Durere de ureche
- Febră
- Scăderea auzului
- Iritabilitate și neliniște
- Scurgerea de lichid din ureche
- Lipsa poftei de mâncare
- Probleme de echilibru
Tratamentul poate include antibiotice, mai ales dacă se suspectează o infecție bacteriană, și analgezice pentru a calma durerea.
În cazurile de otită medie cronică sau recurentă, pot fi necesare tuburi de ventilare pentru a facilita drenajul și a preveni acumularea de lichid.
Cum se pune diagnosticul de otită
Diagnosticul de otită este realizat de obicei de către un medic, în special un medic de familie, pediatru sau otorinolaringolog (ORL-ist). Procesul de diagnostic implică o serie de pași pentru a determina prezența și tipul de otită, precum și severitatea acesteia.
Medicul va începe prin a lua un istoric medical detaliat, punând întrebări despre simptomele pacientului, cum ar fi durerea de ureche, febra, scurgerea de lichid din ureche, pierderea auzului sau senzația de plenitudine în ureche. Vor fi investigate și antecedentele de infecții ale urechii, expunerea la factori de risc și alte condiții medicale relevante.
Medicul va efectua un examen fizic general și va examina în mod specific urechile. Acest lucru implică de obicei:
- Otoscopia: Folosirea unui dispozitiv numit otoscop pentru a vizualiza canalul auditiv extern și timpanul. Medicul caută semne de inflamație, roșeață, umflături, lichid în spatele timpanului, perforația timpanului sau scurgeri de lichid.
- Pneumootoscopia: Aceasta este o tehnică utilizată pentru a testa mobilitatea timpanului. Se aplică o mică presiune de aer pentru a vedea dacă timpanul se mișcă corespunzător. Mobilitatea redusă a timpanului poate indica prezența de lichid în urechea medie (otită medie cu efuziune).
Dacă există suspiciuni de pierdere a auzului, pot fi recomandate teste audiologice, cum ar fi audiometria, pentru a evalua capacitatea auditivă a pacientului.
În cazurile severe, recurente sau complicate, pot fi necesare teste imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), pentru a evalua structurile urechii interne și ale mastoidei.
Medicul poate verifica și alte simptome asociate, cum ar fi vertijul sau problemele de echilibru, care pot indica o afectare a urechii interne (otită internă sau labirintită).
Diagnosticul corect al otitei este esențial pentru a determina tratamentul adecvat și pentru a preveni complicațiile. De aceea, dacă există suspiciuni de otită, este important să se consulte un specialist.
Tratamentul pentru otită – produsele de îngrijire ORL
Tratamentul otitei externe
Tratamentul otitei externe are ca scop reducerea inflamației, eliminarea infecției și ameliorarea simptomelor. Tratamentul specific poate varia în funcție de severitatea și cauza infecției (bacteriană, fungică sau mixtă).
Medicul poate curăța ușor canalul auditiv pentru a îndepărta cerumenul, secrețiile sau resturile, folosind un instrument adecvat sau irigare blândă. Acest lucru ajută la asigurarea eficacității tratamentului cu picături auriculare. Important este să utilizați, chiar și acasă, produse pentru îngrijire ORL adecvate.
Pacienților li se recomandă să evite expunerea urechii la apă (de exemplu, înotul sau scăldatul) până când infecția este complet vindecată.
Picăturile pentru urechi sunt utilizate în mod frecvent pentru a trata otita externă. Acestea pot conține antibiotice, corticosteroizi, antifungice. Unele picături conțin atât antibiotice, cât și corticosteroizi, pentru un tratament combinat (de exemplu, picături cu ciprofloxacină și dexametazonă).
Analgezice orale pot fi utilizate pentru a ameliora durerea. Acestea includ medicamente precum ibuprofenul sau paracetamolul.
Antihistaminice sau decongestionante pot fi recomandate în cazurile în care există o componentă alergică sau congestie asociată.
Aplicarea unei comprese calde pe ureche poate ajuta la reducerea durerii.
Utilizarea de dopuri de urechi impermeabile sau protejarea urechilor cu o cască de baie poate ajuta la prevenirea reinfectării.
Tratamentul trebuie urmat întocmai pentru a asigura o recuperare completă și pentru a preveni complicațiile.
Tratamentul otitei medii
Tratamentul otitei medii depinde de severitatea infecției, de cauza acesteia (bacteriană sau virală) și de vârsta pacientului. În majoritatea cazurilor, otita medie se poate vindeca de la sine, dar tratamentul poate accelera recuperarea și ameliora simptomele.
Antibioticele sunt prescrise în mod obișnuit dacă infecția este severă, simptomele persistă mai mult de 48-72 de ore, sau dacă pacientul are factori de risc (cum ar fi vârsta foarte mică sau un sistem imunitar slăbit). Amoxicilina este adesea prima alegere.
Este important ca antibioticele să fie administrate pe toată durata prescrisă, chiar dacă simptomele se ameliorează înainte de finalizarea tratamentului, pentru a preveni recidiva sau dezvoltarea rezistenței bacteriene.
Analgezice și antipiretice sunt utilizate pentru a reduce durerea și febra. Pot fi administrate pentru a îmbunătăți confortul pacientului, mai ales în cazul copiilor.
În multe cazuri, în special în cazurile ușoare sau la copiii mai mari, medicii pot recomanda o perioadă de observație de 48-72 de ore înainte de a prescrie antibiotice, deoarece multe infecții virale sau bacteriene ușoare se pot rezolva de la sine.
Dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează în timpul perioadei de observație, este important să se revină la medic pentru reevaluare și posibilă prescriere de antibiotice.
Tratamentul chirurgical este indicat pentru pacienții cu otită medie cronică sau recurentă, mai ales atunci când există acumulare persistentă de lichid (efuziune) în urechea medie, care afectează auzul.
Acesta ajută la aerisirea urechii medii și la prevenirea acumulării de lichid, reducând riscul de infecții repetate și îmbunătățind auzul.
Vaccinurile împotriva gripei și pneumococului pot reduce riscul de otită medie.
Alăptarea poate oferi protecție împotriva otitei medii datorită transferului de anticorpi materni.
Tratamentul otitei interne
Tratamentul otitei interne, cunoscută și sub numele de labirintită, este complex și depinde de cauza subiacente a afecțiunii. Otita internă afectează urechea internă și poate implica structuri importante pentru auz și echilibru. Tratamentul are scopul de a controla simptomele, de a trata cauza infecției sau inflamației și de a preveni complicațiile. Iată principalele opțiuni de tratament:
Dacă infecția este cauzată de bacterii, antibioticele pot fi prescrise. Exemple includ ceftriaxona, ciprofloxacina sau alte antibiotice în funcție de tipul de bacterii identificate.
Dacă infecția este cauzată de un virus, cum ar fi virusul herpes simplex, medicamentele antivirale (de exemplu, aciclovir) pot fi prescrise.
Medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi prednisonul, sunt adesea utilizate pentru a reduce inflamația și a reduce presiunea asupra structurilor urechii interne. Acestea pot ajuta la îmbunătățirea simptomelor de vertij și pierderea auzului.
Medicamentele anti-vertij, pot ajuta la controlul senzației de amețeală și la prevenirea senzației de greață și vărsăturilor asociate cu vertijul.
Pentru a controla greața și vărsăturile, medicamente precum metoclopramida sau ondansetronul pot fi utilizate.
Reabilitarea vestibulară este o serie de exerciții și tehnici efectuate de un specialist pentru a ajuta la restabilirea echilibrului și a coordonării. Aceasta este adesea recomandată pentru a ajuta pacienții să se adapteze la modificările echilibrului cauzate de labirintită.
În cazurile severe sau complicate, care nu răspund la tratamentele conservative, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru a corecta problema subiacentă. De exemplu, în cazuri de labirintită bacteriană complicată, unele intervenții pot fi necesare pentru a drena infecția sau a reduce presiunea.
Tratamentul otitei interne trebuie personalizat în funcție de cauza specifică a afecțiunii și de răspunsul individual al pacientului la tratament. Consultarea unui specialist ORL sau neurolog poate fi esențială pentru un diagnostic corect și pentru stabilirea unui plan de tratament adecvat.
Complicații ale otitei
Otita, indiferent de tipul său (externă, medie sau internă), poate duce la diverse complicații, în special dacă nu este tratată corespunzător sau dacă apare recurența. Complicațiile pot varia de la ușoare la severe și pot implica atât structurile urechii, cât și alte părți ale corpului.
Dacă otita externă nu este tratată corect, poate deveni cronică și poate duce la infecții recurente sau persistente ale canalului auditiv.
Infecția severă poate cauza deteriorarea timpanului, ceea ce poate duce la perforație și poate permite trecerea bacteriilor în urechea medie.
Infecția se poate răspândi la nivelul pielii și țesutului moale din jurul urechii, provocând umflături și dureri semnificative.
Apariția unor furuncule (infecții locale ale foliculilor de păr) în canalul auditiv poate agrava simptomele și disconfortul.
Infecția poate răspândi în osul mastoidian din spatele urechii, provocând mastoidită. Aceasta poate duce la dureri severe, umflături și febră și poate necesita tratament antibiotic agresiv sau intervenție chirurgicală.
Otita poate afecta nervul facial (nervul cranian VII) care trece prin zona urechii medii, provocând paralizie facială pe o parte a feței.
Labirintita poate cauza vertij sever și cronic, care poate afecta semnificativ calitatea vieții și capacitatea de a efectua activități zilnice.
Cum prevenim otitele
Prevenirea otitelor implică măsuri de igienă, vaccinare și evitarea factorilor de risc care pot contribui la dezvoltarea infecțiilor urechii.
Evitați expunerea urechilor la apă în exces, în special în timpul înotului sau băilor. Utilizați dopuri de urechi impermeabile dacă este necesar.
Evitați introducerea obiectelor străine (cum ar fi bețișoarele de urechi) în canalul auditiv, deoarece acestea pot irita sau deteriora pielea și pot împinge cerumenul mai adânc. Urechile se curăță de obicei de la sine, iar cerumenul este eliminat în mod natural.
Vaccinarea împotriva Streptococcus pneumoniae și a virusului gripal poate reduce riscul de otită medie, deoarece aceste infecții pot contribui la dezvoltarea otitei.
Evitați expunerea la fumul de țigară, care poate irita căile respiratorii și crește riscul de infecții ale urechii. Dacă sunteți fumător, renunțarea la fumat poate reduce riscul de otite.
Gestionați și tratați alergiile, deoarece acestea pot contribui la congestia tubului lui Eustachio și la dezvoltarea otitei medii. Utilizarea antihistaminicelor și a altor tratamente pentru alergii poate ajuta.
Alăptarea poate oferi protecție suplimentară împotriva otitelor, deoarece laptele matern conține anticorpi care ajută la protejarea împotriva infecțiilor.
Tratați prompt infecțiile respiratorii, cum ar fi răcelile și sinuzitele, deoarece acestea pot contribui la inflamația tubului lui Eustachio și la riscul de otită medie.
Utilizați soluții saline nazale pentru a menține căile respiratorii libere și pentru a reduce riscul de infecții.
Consultați periodic un medic pentru verificări, mai ales dacă aveți un istoric de otite recurente sau alte probleme de sănătate care pot afecta urechile.