Doi canioane de dimensiuni extraordinare, asemănătoare cu Marele Canion din Arizona, au fost descoperite pe Lună și s-au format în mai puțin de zece minute în urma unui impact violent, potrivit unui studiu recent. Aceste canioane se află în bazinul de impact Schrödinger, pe partea Lunii care nu este vizibilă de pe Pământ și au luat naștere în urma unui impact catastrofal al unui asteroid sau comete cu aproximativ 3,8 miliarde de ani în urmă, transmite Reuters.
Impactul a eliberat o energie colosală, echivalentă cu de 130 de ori mai mare decât puterea arsenalului nuclear actual al lumii, a declarat geologul David Kring de la Lunar and Planetary Institute al Universities Space Research Association (USRA) din Houston. Cercetarea este publicată în jurnalul Nature Communications. Măsurători efectuate cu ajutorul sondei Lunar Reconnaissance Orbiter a NASA au indicat că resturile rezultate din impact s-au deplasat cu viteze de până la 3.600 km/h.
Cel mai mare dintre canioane, numit Vallis Planck, are 280 km lungime și 3,5 km adâncime, în timp ce Vallis Schrödinger măsoară 270 km lungime și 2,7 km adâncime. Aceste formațiuni de peisaj arată ca niște cicatrici drepte care se prelungesc dintr-un crater de impact mare și rotund, și sunt înconjurate de cratere mai mici formate ulterior.
În perioada în care a avut loc impactul, sistemul solar era supus unor bombardamente intense cu roci spațiale, datorate schimbărilor orbitale ale planetelor Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. Obiectul care a lovit Luna avea un diametru de aproximativ 25 km, mai mare decât asteroidul care a determinat dispariția dinozaurilor în urmă cu 66 de milioane de ani pe Pământ.
Impactul a lăsat asupra Lunii cicatrici pe care aceasta le va păstra permanent, spre deosebire de Pământ, care își reciclează suprafața datorită tectonicii plăcilor. Cercetările recente sunt relevante și pentru viitoarele explorări spațiale, deoarece Bazinul Schrödinger este în proximitatea misiunii Artemis a NASA, care plănuiește să trimită astronauți pe Lună. „Rocile vechi din regiunea polară vor fi accesibile la suprafață pentru a fi colectate de astronauții misiunii Artemis”, a explicat Kring.
Aceste mostre vor ajuta la testarea ipotezelor privind formarea Lunii în urma unei coliziuni uriașe cu Pământul și teoria conform căreia inițial suprafața Lunii era un ocean de magmă, a adăugat Kring.