Când sunt Moșii de toamnă în 2025

Moșii de toamnă din 2025 sunt pe 1 noiembrie 2025, prima sâmbătă a lunii, zi în care credincioșii îi pomenesc pe cei adormiți prin rugăciune, milostenie și gesturi de comuniune între cei vii și cei plecați.

Data, rostul zilei și rânduiala din biserici

Rânduiala este și religioasă, și comunitară: oamenii merg la biserică, aduc pomelnice cu numele celor dragi, participă la parastas, iar la final se binecuvântează coliva, colacul și vinul care se împart „pentru sufletul” celor pomeniți.

Termenul „moși” provine din „strămoși” și se referă la toți cei trecuți la cele veșnice; în vorbirea de zi cu zi acoperă nu doar rudele, ci întreaga comunitate a celor adormiți „din neam în neam”, iar același cuvânt numește și pomenile și zilele dedicate pomenirii lor.

Moșii de toamnă sunt o zi de rugăciune colectivă: întreaga comunitate îi pomenește pe cei plecați, accentul fiind pe legătura dintre cei vii și cei morți și pe credința în viața de după moarte.

Sâmbăta este zi de pomenire a morților în tradiția ortodoxă, pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a stat în mormânt în ziua de sâmbătă; pentru Biserică, această zi a rămas semnul odihnei sufletești și prilejul de rugăciune pentru cei adormiți.

De-a lungul anului sunt mai multe sâmbete cu pomeniri colective — Moșii de iarnă, Moșii de vară, Moșii de Rusalii și Moșii de toamnă — care marchează continuitatea dintre generații și ideea că rugăciunea celor vii aduce alinare și iertare celor plecați.

Pe 1 noiembrie 2025, în bisericile ortodoxe se săvârșește Sfânta Liturghie urmată de parastas; credincioșii aduc pomelnicele cu numele rudelor și apropiaților, preoții le citesc la altar, iar la final sunt binecuvântate coliva, colacul, vinul și celelalte daruri pregătite pentru împărțire.

Cuvântul „parastas” provine din greacă și înseamnă „a mijloci, a sta în locul cuiva”; potrivit credinței ortodoxe, cei vii se roagă și aduc jertfă pentru iertarea și odihna veșnică a sufletelor celor morți.

Rugăciunea pentru cei adormiți și darurile împărțite în numele lor sunt prezentate ca un gest concret de iubire și solidaritate spirituală, care leagă comunitatea celor rămași de memoria celor plecați.

La Moșii de toamnă apar câteva simboluri considerate nelipsite, iar în frunte este coliva, pregătită din grâu fiert, îndulcită și amestecată cu nucă sau arome, privită ca semn al învierii și al vieții veșnice.

„dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă”
(Ioan 12,24)

Colacul, pâinea rotundă adusă alături de colivă, trimite la unitatea dintre cei vii și cei adormiți și se frânge și se împarte după parastas.

Vinul, turnat peste colivă în timpul slujbei, amintește de sângele lui Hristos și este văzut ca semn al comuniunii și al legăturii cu divinul.

Lumânările, aprinse și oferite odată cu darurile, rămân semnul luminii lui Hristos și al nădejdii în viața veșnică.

În ziua Moșilor de toamnă, credincioșii aduc la biserică mâncăruri gătite și fructe de sezon, pregătite cu grijă și așezate adesea în vase noi.

În centru stau coliva, colacul și vinul, iar pe lângă acestea se împart sarmale, plăcinte, supe și tocănițe, puse în vase care rămân la cei ce le primesc.

Se oferă și roadele toamnei — mere, pere, nuci și struguri — considerate semn al bogăției pământului și al binecuvântării lui Dumnezeu.

Împărțirea darurilor are dublu rost, fiind milostenie pentru cei vii și gest de pomenire pentru cei adormiți, cu credința că sufletele lor se bucură când se face bine în numele lor.

În tradiția populară, în unele zone se aprind focuri mici la marginea drumului sau în cimitir, pentru ca sufletele celor adormiți să-și afle mai ușor drumul.

Se păstrează credința că de Moși nu e bine să refuzi darurile primite, acestea fiind legate de pomenirea celor trecuți la Domnul.

Se mai spune că cei care fac pomană în această zi vor fi binecuvântați cu sănătate și cu roade bogate în anul care urmează.