Căsătoria este un obicei care formalizează și legalizează unirea unui cuplu.
Dar această legătură are și a avut multe semnificații de-a lungul istoriei. De la versiunea biblică până în zilele noastre, iată câteva informații mai puțin știute poate despre căsătorie.
Biblia oferă versiunea clasică și obișnuită în lumea occidentală. Dumnezeu l-a adormit pe Adam, i-a scos o coastă și a creat femeia să-l însoțească. Totuși, următorul pasaj apare și în Biblie:
„Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său. După chipul lui Dumnezeu i-a creat pe bărbat și pe femeie. Dumnezeu i-a binecuvântat și le-a spus: Fiți roditori și prolifici, umpleți pământul și stăpâniți asupra lui…” (Geneza I, 27-28) .
În funcție de perioada istorică, cele trei mari religii ale lumii, creștinismul, iudaismul și islamul, tratează în mod diferit căsătoria. O parte susțin ascultarea cuvenită a femeilor față de bărbați în cadrul căsătoriei sau laudă egalitatea celor doi membri ai cuplului în mod egal.
Care este statutul femeii în funcție de religie
Alte culturi care au avut multe de spus despre căsătorie ar fi egiptenii. Aceștia erau de părere că ambii membri ai cuplului sunt la fel de importanți. Această gândire este extrem de asemănătoare cu căsătoriile dintre cuplurile actuale. Grecii însă au susținut versiunea non-egalitară dintre cele două sexe. În majoritatea civilizațiilor antice, cum ar fi sumerienii, căsătoria era pur și simplu un contract privat între tatăl sau tutorele femeii și un bărbat. Putea să respingă și să rezilieze contractul oricând voia și unilateral. Femeile nu aveau nici voce, nici vot.
Aproape toate societățile din Orientul Mijlociu nu considerau femeile drept adulți, din punct de vedere juridic. Mai exact, acestea erau dependente de părinții lor și mai târziu de soții lor. Aceste trăsături se regăsesc chiar și în prezent, în Spania și în multe țări din America Latină. Aici femeile mai cer permisiunea soților lor, de exemplu, pentru a deschide un cont bancar sau pentru a cumpăra o mașină.
Când a avut loc prima căsătorie din lume
Cei mai mulți oameni de rând s-au căsătorit la o vârstă medie de 20 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați. S-au căsătorit din dragoste și nu prin impunerea părintească. Dimpotrivă și din păcate pentru fetele bogate, o a treia formă mult mai serioasă și mai solemnă a fost „Confrarreatio”. Această formă de căsătorie a avut loc în rândul familiilor patriciene. Este prima formă de unire de natură religioasă, sfințită de autoritățile ecleziastice. Este forma de căsătorie religioasă și civilă de astăzi.
În momentul prăbușirii Imperiului Roman , la sfârșitul epocii antice, Biserica Catolică medievală a preluat frâiele moravurilor în Occident. Așa au început vremurile tabuurilor stricte în cuplu. Căsătoria este concepută ca o unire a egalilor în fața lui Dumnezeu.
Se impune monogamia formală (deși apare coabitarea îndrăgostiților). O altă reformă a Bisericii a fost să declare căsătoria ca indisolubilă. „Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă”, „Până moartea îi va despărți”, divorțul și repudierea sunt uitate. Atât de mult încât Henric al VIII-lea al Angliei a fost nevoit să se despartă de religia catolică și să creeze una nouă pentru a-și putea face voia și a se căsători de 6 ori.
