Calendar ortodox, miercuri, 6 aprilie. Astăzi este sărbătoare cu cruce neagră de care orice bun creștin trebuie să știe

Sfântul Eutihie, Arhiepiscopul Constantinopolului, s-a născut într-un sat numit „Divin” din provincia Frigia.

Tatăl său Alexandru era soldat, iar mama sa Sinesia era fiica preotului Isihie din Augustopolis. Sfantul Eutihie a primit primele rudimente ale educatiei sale si ale unei cresteri crestine de la bunicul sau preotul.

Odată, în timp ce juca un joc din copilărie, băiatul și-a scris propriul nume cu titlul de Patriarh. Prin aceasta el părea să-și prezică serviciul viitor. A fost trimis la Constantinopol la vârsta de doisprezece ani pentru studii ulterioare.

Tânărul a perseverat în studiul științei și a realizat că înțelepciunea umană nu este nimic în comparație cu studiul Revelației divine. Prin urmare, a decis să se dedice vieții monahale. Sfântul Eutihie s-a retras într-una dintre mănăstirile amaseane și a primit schema îngerească. Pentru viața sa strictă a fost făcut arhimandrit al tuturor mănăstirilor amaseane, iar în 552 a fost numit pe tronul patriarhal.

1.Începutul

Când Sinodul al V-lea Ecumenic s-a pregătit să se întrunească în timpul domniei sfântului împărat Iustinian (527-565). Mitropolitul Amaseei era bolnav și l-a trimis în locul său pe Sfântul Eutihie. La Constantinopol, bătrânul Patriarh Sfântul Menas (25 august) l-a văzut pe Sfântul Eutihie și a prezis că va fi următorul Patriarh. După moartea Sfântului Patriarh Menas, apostolul Petru i s-a arătat într-o vedenie împăratului Iustinian. Și, arătând mâna spre Eutihie, i-a spus: „Să-ți fie făcut episcop”.

Chiar la începutul slujbei sale patriarhale, Sfântul Eutihie a convocat Sinodul al V-lea Ecumenic (553). La care Părinții au condamnat ereziile care au apărut și le-au anatematizat. Totuși, după câțiva ani, în Biserică a apărut o nouă erezie: Aftartodocetismul sau „nepierire” care a învățat că trupul lui Hristos. Înainte de moartea Sa pe cruce și de Înviere, era nepieritor și nu putea suferi.

Sfântul Eutihie a denunțat vehement această erezie. Dar însuși împăratul Iustinian s-a înclinat spre ea și și-a întors mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldații l-au prins pe sfântul în biserică, i-au scos veșmintele patriarhale și l-au trimis în exil la o mănăstire amaseană (565).

2.Minunile sale

Sfântul și-a purtat izgonirea cu blândețe și a trăit la mănăstire în post și rugăciune și a făcut multe minuni și vindecări.

Astfel, prin rugăciunea sa, soția unui om evlavios, Androgenes. Care născuse doar prunci morți, a născut acum doi fii care au trăit până la maturitate. Doi surdo-muți au primit darul vorbirii. Iar doi copii grav bolnavi au fost restabiliți. Sfântul a vindecat un ulcer canceros pe mâna unui artist. Sfântul a vindecat și un alt artist. Ungându-și mâna bolnavă cu ulei și făcând peste ea Semnul Crucii.

Sfântul a vindecat nu numai necazuri trupeşti, ci şi duhovniceşti: l-a izgonit pe diavol dintr-o fată care o ferise de la Sfânta Împărtăşanie. A alungat un demon dintr-un tânăr care fugise dintr-o mănăstire (după care tânărul s-a întors la mănăstirea sa). A vindecat un lepros beat, care a încetat să mai bea după ce a fost curățat de lepră.

În timpul invaziei persane a Amaseei și a devastării ei pe scară largă, ei au împărțit cereale celor flămânzi din grânele mănăstirii. La ordinul sfântului, iar prin rugăciunile sale, depozitele de cereale de la mănăstire nu s-au epuizat.

3.Ce dar a avut

Sfântul Eutihie a primit de la Dumnezeu darul profeției. El a dezvăluit numele a doi dintre urmașii împăratului Iustinian: Iustin (565-578) și Tiberiade (578-582).

După moartea Sfântului Patriarh Ioan Scolastikos, Sfântul Eutihie s-a întors la catedrală în anul 577. După cei doisprezece ani de exil, și și-a condus din nou cu înțelepciune turma.

La patru ani și jumătate de la întoarcerea sa pe tronul patriarhal, în anul 582, Sfântul Eutihie și-a adunat toți clerul în Duminica Toma, i-a binecuvântat și a adormit liniștit în Domnul.