Potrivit tradiției, Sfânta Lucia s-a născut din părinți bogați și nobili în anul 283. Tatăl ei era de origine romană. Moartea lui timpurie a lăsat-o în grija mamei sale, al cărei nume, Evtihia, pare să indice că era de origine greacă.
La fel ca mulți dintre primii martiri, Lucia și-a consacrat viața lui Dumnezeu și spera să-și dedice toate bunurile sale lumești, săracilor.
Viața Sfintei Lucia
Mama ei i-a aranjat o căsătorie, dar timp de trei ani a reușit să amâne căsătoria. Lucia s-a rugat la mormântul Sfintei Agatha, pentru a o face pe mama ei să se răzgândească în privința credinței sale. Ca urmare, boala hemoragică îndelungată a mamei sale s-a vindecat și a fost de acord cu dorința Luciei de a trăi pentru Dumnezeu.
Mirele respins, a denunțat-o pe Lucia ca fiind creștină. Guvernatorul plănuia să o forțeze să se prostitueze. Când gărzile s-au dus să o aducă, nu au putut să o mute nici măcar atunci când au atârnat-o de o trăsură de boi. În schimb, guvernatorul a ordonat ca ea să fie ucisă. După o tortură care a inclus scoaterea ochilor, a fost înconjurată de mănunchiuri de lemne cărora li s-a dat foc. Focul s-a stins repede. Ea a profețit împotriva persecutorilor ei. Mai apoi, a fost executată fiind înjunghiată cu un pumnal până la moarte.
Legenda spune că și-a recăpătat vederea înainte de moarte. Acest lucru și semnificația numelui ei au dus la legătura ei cu ochii, orbii, problemele oculare și alte afecțiuni ale ochilor.
Troparul Sfintei Mucenițe Lucia fecioara din Siracuza
Mielușeaua Ta, Iisuse, Lucia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Mucenițe Lucia fecioara din Siracuza
Glasul al 2-lea
Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii în cântări cinstindu-o să o mărim.
Nevoindu-te cu deadinsul și păstrând fecioria nestricată, bucurându-te, te-ai adus Făcătorului tău. Că lepădându-te de mirele cel lumesc, prealăudată, te-ai logodit cu Hristos și săvârșind călătoria prin credință și prin luminată mucenicie, dai acum tămăduiri celor ce te cinstesc pe tine.