Cine a fost Sfântul Ilarion cel Nou sau cel Tânăr
În 813 Mucenicul Ilarion îl ceartă pe împăratul Leon Armeanul care a domnit între 813 și 820 fiindcă nu cinstea icoanele și creștinismul. Pentru cele spuse, va avea parte de multe chinuri. Împăratul a fost ucis de propria sa armată cu sabia chiar în biserică, în locul unde a aruncat icoana cu Iisus Hristos pe jos. După moartea sa, la conducerea imperiului vine împăratul Mihai al II-lea Rangabe care va sta pe scaunul regal timp de nouă ani din 820 până în 829. El îi eliberează pe toți creștinii din temnițe care și-au apărat credința.
După plecarea lui Mihai al II-lea vine fiul său, Teofil care a condus imperiul timp de 13 ani, din 829 până în 842. Sfântul Ilarion cel Nou va fi exilat pe insula Afusiei pentru credința sa, unde va sta cât timp Teofil este la conducere. Din 842 vine împărăteasa Teodora care era o creștină și reintroduce icoanele în biserică. Totodată, a permis convocarea unui sid în martie 843 în Constatinopol. Hotărârile sinodului sunt citite în biserică în prima duminică din Postul Paștelui.