Calendar ortodox, luni, 21 martie. Un mare sfânt este prăznuit astăzi

Astăzi, 21 martie, Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Iacob. 

Sfântul Iacob a ales încă de tânăr o viață petrecută în rugăciune și alături de Dumnezeu. Nu se cunoaște locul și data nașterii, dar se știe despre acesta că a fost episcop în vremea împăratului Constantin Copronim între anii 741-775. A devenit un monarh și ținea toate orânduirile, precum postul și rugăciunea prin multă osteneală.

Sfântul Iacob s-a opus în fața luptătorilor de icoane și a fost împotriva acestora. A fost silit de către împărat să renunțe la viața de monarh și să nu se mai închine la icoane. Pentru refuzul său, a fost închis, pus să muncească, izgonit sau lipsit de hrană și apă.

După ce a scăpat, și-a continuat viață alături de Dumnezeu trăind-o așa cum își dorea, în pustietate și în rugăciune. Și-a dăruit sufletul său Domnului și a murit împăcat cu ceea ce făcuse.

„Îndreptătorule al Ortodoxiei, învățătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu și al curăției și luminatorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflata Iacob, înțelepte, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat. Alauta duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Veniţi, popoarelor, să cân­tăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a povăţuit pe poporul pe care l-a scos din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Primind în suflet luminarea Stăpânului tău, Sfinte Iacob, înşelă­ciunea cea întunecoasă a lumii ai părăsit-o şi ai dobândit mă­rirea cea mai presus de lume.

Sfinte Părinte Iacob, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Crucea pe umerii tăi luând, ai urmat, cuvioase, Celui Ce S-a Răstignit şi pustnicind prea înţelept. Ai micşorat patimile prin înfrânare, părinte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din frageda ta tinereţe te-ai făcut vas încăpător al harurilor Duhului şi cetăţean şi moşteni­tor al Sionului celui de sus, Sfinte Fe­ricite Iacob.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu singură, Fecioară, ai năs­cut pe Dumnezeu, Care întru toate este Neîncăput. Făcându-Se Încăput întru tine, din bunătate, pe Care roagă-L să mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.”