În fiecare an, pe 11 aprilie, creștinii ortodocși din România îl prăznuiesc pe Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, o sărbătoare cu cruce roșie. Iată tot ce trebuie să știi despre acesta!
Sfântul Calinic de la Cernica s-a născut în Bucureşti, pe 7 octombrie 1787. Atunci când avea 20 de ani a ajuns la mănăstirea Cernica, de lângă Capitală. Părinţii săi se numeau Antonie şi Floarea şi erau foarte credincioşi.
Sub îndrumarea duhovnicului său, tânărul Constantin devine monahul Calinic, în 1808. Apoi, timp de 31 de ani, acesta a fost ieromonah, preot şi stareţ al mănăstirii Cernica.
1. Calendar ortodox, luni, 11 aprilie. Sărbătoare cu cruce roşie pentru creştinii ortodocşi
După ce a refuzat să fie mitropolit al Ungrovalahiei, a fost ales, în anul 1850, în fruntea episcopiei Râmnicului. Mănăstirea Frăsinei este una dintre înfăptuirile sale de seamă.
În acest loc, femeile nu au voie să intre. Potrivit tradiţiei, Sfântul Calinic a pus pe drumul spre Frăsinei o bornă: „Până aici au voie femeile, de aici este partea monahilor”. Această bornă a fost scoasă în perioada comunistă, păstrându-se acum în mănăstire, potrivit creştinortodox.ro
Sursa precizată mai scrie și că Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a iubit de mic rugăciunea, tăcerea, cinstea și milostenia. Încă din vremea călugăriei, el postea foarte mult, își împlinea regulat canonul și pravila cu multă osârdie, se lupta împotriva somnului și nu lipsea niciodată de la slujbele bisericii, după mărturia bătrânului Hariton, iar ziua lucra împreună cu părinții la ascultările cele grele ale mănăstirii.
După plecarea la Sfântul Munte a duhovnicescului său părinte, ieroschimonahul Pimen, Cuviosul Calinic și-a pus această aspră rânduială, ca în toată săptămâna să nu mănânce bucate fierte la foc, fără numai pâine cu apă, după apusul soarelui, iar sâmbăta și Duminica să meargă la trapeză împreună cu părinții și să se mângâie cu înfrânare.
2. Ce spun cei care l-au cunoscut despre Sfântul Calinic
Cei care l-au cunoscut spun că fața îi era mereu palidă de multa postire și ochii adânciți în orbite din pricina multor privegheri și a atâtor lacrimi. Căci dobândise de la Dumnezeu darul lacrimilor la sfânta rugăciune.
În anul 1813, murind de ciumă mulți preoți călugări din Mănăstirea Cernica, starețul Timotei stăruia mereu să facă preot pe smeritul ierodiacon Calinic. El însă se lepăda de un dar mare ca acesta, socotindu-se pe sine cu totul nevrednic.
3. Rugăciune puternică către Sfântul Calinic de la Cernica
În ziua prăznuirii, credincioşii pornesc în pelerinaj la Mănăstirea Cernica pentru a se ruga Sfântului, mare făcător de minuni.
„Ai ştiut că ne vin vremuri grele, o, Sfinte Părinte Calinic, și vărsat-ai lacrimi pentru ele, ajutor să dai, oricât de mic. Tu ne-ai dăruit minune mare, prin sfintele moaşte de ierarh, pentru vremurile de-ncercare și pentru nenorociri, hotar”.
„Picură-ne, dar, şi nouă lacrimi, din suflete, blânde ploi de har, căci avem păcate, multe patimi de care nici nu avem habar. În foamete şi în sărăcie nu ne lăsa azi, părinte drag, țara noastră, dulcea Românie, îţi aşteaptă rugăciunea-n prag! De la mânăstirea din Cernica, Strălucirea ta ne-alungă frica”!