În această zi de 15 septembrie este prăznui Sfântul Ierarh Iosif cel Nou. S-a născut în 1568 la Raguza din Dalmația și i s-a dat numele Iacov la Botez. Când era foarte mic, tatăl său a murit, iar el a fost crescut de mama sa.
Tânărul Iacov a fost chemat să trăiască viața monahală la vârsta de cincisprezece ani și a intrat în mănăstirea Maicii Domnului. După cinci ani, a călătorit pe Muntele Athos și a fost botezat la Mănăstirea Pantokrator cu noul nume de Iosif.
Viața monahală a Sfântului
El și-a împlinit diversele ascultări într-o manieră exemplară, devenind desăvârșit în virtute și sfințenie. De asemenea, a făcut multe minuni, vindecând pe bolnavi și pe schilozi. Unele dintre mănăstirile din Sfântul Munte aveau să trimită după el ca să-i vindece pe acei călugări care aveau probleme de sănătate.
La 20 iulie 1650, la vârsta de optzeci și doi de ani, Sfântul Iosif a fost ales Mitropolit al Timișoarei. El a fost un păstor înțelept și bun pentru turma lui, le-a vindecat bolile fizice și pe cele spirituale. Odată a stins un incendiu în partea de vest a Timișoarei prin rugăciunile sale, când Dumnezeu a trimis o ploaie puternică.
După trei ani de muncă arhipastorală, s-a retras la Mănăstirea Partosh, unde a fost adesea vizitat de mulți dintre credincioși. Mănăstirea era un centru important de activitate bisericească în acele vremuri, ba chiar avea o școală de pregătire a preoților.
Mitropolitul Iosif a adormit în Domnul la 15 august 1656 când avea optzeci și opt de ani și a fost înmormântat în biserica mănăstirii. El este comemorat pe 15 septembrie.
Timp de mai bine de 300 de ani călugării i-au îngrijit cu evlavie mormântul, apoi la slăvirea sa din 7 octombrie 1956 moaștele Sfântului Iosif au fost transferate în catedrala din Timișoara. Sicriul care conține sfintele sale moaște este împodobit cu sculpturi care înfățișează scene din viața sa.