Sfânta Muceniță Tatiana s-a născut într-o familie romană, iar tatăl ei a fost ales consul de trei ori. Acesta era creștin în secret și și-a crescut fiica pentru a fi devotată lui Dumnezeu și Bisericii.
Când a ajuns la vârsta maturității, Tatiana a decis să rămână fecioară, logodindu-se cu Hristos. A fost făcută diaconiță într-una dintre bisericile romane și L-a slujit pe Dumnezeu în post și rugăciune, îngrijind bolnavii și ajutându-i pe cei nevoiași.
Sfânta Tatiana. Moaște
Capul Sfintei Mucenițe Tatiana a fost adus pentru prima dată în România în anul 1204, când membrii familiei domnitoare (dinastia Asanestan) l-au așezat într-o biserică din Târnovo (Bulgaria) și apoi la Mănăstirea Bucovăț (lângă Craiova). Mai târziu însă, în 1393, capul Sfintei a fost dus într-o biserică din orașul Niceea , iar apoi la Constantinopol, fiind așezat în Biserica Sfinții Apostoli.
Astăzi, sfintele moaște ale Sfintei Tatiana sunt păstrate, cu mare cinste, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova.
Troparul Sfintei Mucenițe Tatiana, diaconița
Glasul al 4-lea
Mielușeaua Ta, Iisuse, Tatiana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Condacul Sfintei Mucenițe Tatiana, diaconița
Glasul al 4-lea
Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta, Doamne, s-a însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
Luminat-ai strălucit întru pătimirea ta, răbdătoare de chinuri, ceea ce te-ai înroșit în sângiurile tale și ca o frumoasă porumbiță, către cer ai zburat, Sfântă Muceniță Tatiana. Roagă-te deci pentru cei ce pururea te cinstesc pe tine.
