Această înfățișare miraculoasă a Maicii Domnului s-a petrecut la mijlocul secolului al X-lea la Constantinopol, în biserica Vlaherna, unde s-au păstrat haina, vălul și o parte din centura ei după ce a fost transferată din Palestina în secolul al V-lea.
Într-o zi de duminică, 1 octombrie, în timpul unei privegheri care a durat toată noaptea, când biserica era plină de cei veniți la rugăciune, Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos și-a ridicat ochii spre ceruri și a văzut-o pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu venind prin văzduh, strălucind de lumină cerească și înconjurată oști cerești și de sfinți.
Sf. Ioan Botezătorul și Sfântul Apostol Ioan Teologul au însoțit-o pe Împărăteasa Cerurilor. În genunchi, Preasfânta Fecioară s-a rugat cu lacrimi pentru creștini:
„Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine, şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău; şi unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte, şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine, şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile”. ştiind şi noi pe solitoarea şi pe acoperitoarea noastră, să năzuim către dânsa cu umilinţă strigând:
„Acoperă-ne pe noi cu acoperământul tău, Preasfânta Fecioară, în ziua răutăţilor noastre; acoperă-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va despărţi, de faţă să ne stai întru ajutor, şi să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, şi în ziua înfricoşătoarei judecăţi, să ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperământului tău”.
După ce și-a terminat rugăciunea, ea și-a luat vălul și l-a întins peste oamenii din biserică, ferindu-i de dușmani atât vizibili, cât și invizibili. Ea strălucea de slava cerească, iar vălul protector din mâinile ei strălucea „mai mult decât razele soarelui”.
