Boris Elțîn a declanșat o surpriză majoră în noaptea dintre ani, în 1999, când a anunțat, printr-un discurs televizat, că se retrage din funcția de președinte al Rusiei. El a declarat că și-a făcut datoria cât a putut și că este momentul ca un lider puternic să preia conducerea. „Eu plec. Am făcut tot ce am putut”, a spus Elțîn.
Succesorul ales de Elțîn era Vladimir Putin, fost ofițer KGB și atunci prim-ministru cu doar patru luni de experiență. Popularitatea lui Putin crescuse rapid datorită campaniei dure pe care a condus-o în Cecenia. El a promis protejarea principiilor fundamentale ale unei societăți civilizate, cum ar fi libertatea de expresie și drepturile de proprietate. „Libertatea de exprimare, libertatea de conștiință, libertatea presei și drepturile de proprietate, aceste principii fundamentale ale unei societăți civilizate vor fi protejate de stat”, a afirmat Putin.
Timpul a demonstrat însă că promisiunile lui Putin nu au fost respectate. În ciuda unor relații inițiale prietenoase cu Occidentul, Putin a condus Rusia într-o confruntare cu statele occidentale și a inițiat un val de represiune internă, similar cu epurările din epoca stalinistă. „Acum este o persoană complet diferită”, a comentat Mihail Kasianov, fost prim-ministru al Rusiei. Acesta a adăugat că, deși inițial părea un democrat, Putin a rămas întotdeauna un ofițer KGB în interior.
Marat Gelman, un fost consilier al Kremlinului, a remarcat că adevărata natură a lui Putin a fost descoperită abia după realegerea sa. Evenimentele internaționale, precum Revoluția Portocalie din Ucraina în 2004, l-au alarmat pe Putin și l-au determinat să adopte o atitudine tot mai autoritară. Ura lui față de o Ucraina independentă a fost evidentă în discuții comerciale și energetice timpurii.
Însă, când a venit vorba de atitudinea sa față de Occident, Putin a devenit vizibil frustrat de lipsa presupusului respect acordat de alte țări. Acest resentiment a influențat, în felul său, relațiile internaționale ale Rusiei sub conducerea sa.
De-a lungul anilor, Putin a reușit să acumuleze sprijinul unei părți considerabile a populației ruse, deși criticii săi au avut de suferit. Unii dintre aceștia au fugit din Rusia, temându-se pentru siguranța lor.