Scrisul de mâna este considerat una dintre primele deprinderi pe care un om le învață încă de la o vârstă fragedă. Prin intermediul scrisului, oamenii învață să se exprime, să dea frâu liber propriilor idei și să găsească o manieră organizată de a se exprimă. De asemenea, există studii care afirmă că scrisul de mâna îi ajută pe copii să își dezvolte circuitele neuronale responsabile cu cititul.
Un astfel de studiu a fost realizat de The Royal Society Publishing în Ianuarie, 2015. Acest studiu a demonstrat că abilitatea copiilor de a citit este solicitată și se dezvoltă mai rapid prin intermediul scrisului de mâna, decât în situația redactării prin intermediul tastaturii.
Alt aspect pozitiv al scrisului de mâna este fapul că stimulează imaginația și creativitatea. Scrisul de mâna este un reflex inconștient, unic pentru fiecare. Prin intermediul grafologiei, care este ,, știința care studiază personalitatea omului în raport cu scrisul de mână și caligrafia „,această abilitate poate fi cheia către personalitatea unei persoane. Așadar, scrisul de mâna nu este necesar doar pentru dezvoltarea abilităților de exprimare, ci și pentru dezvoltarea personalității individului.
Un alt beneficiu al scrisului este faptul că antrenează memoria și atenția. În momentul în care un individ este pus în situația de a-și nota detalii, sau conținutul unui curs la facultate, spre exemplu, atenția lui va fi concentrată mult mai bine pe conținut decât dacă acesta ar folosi laptopul. Un studiu din 2014 al UCLA, intitulat „Stiloul e mai important decât tastatura”, a analizat utilizarea laptopurilor de către studenți. Studenții erau puși să noteze, unii pe hârtie, alții în laptop, ceea ce auzeau într-o prezentare. Studiul a arătat că cei care au notat pe hârtie aveau tendința de a procesa informațiile la un nivel mai profund.
Alt studiu pe această tema a fost realizat de Universitatea Stavanger. Ei au demonstrat că prin intermediul scrisului, se dezvoltă și capacitatea de a învață mai repede, deoarece acțiunile noastre motoare trimit impulsuri creierului pe care scrisul la o tastatură nu le poate produce. Așadar, scrisul și creierul nostru sunt strâns legate între ele, în aceeași măsură în care scrisul ne poate impacta capacitatea de a înțelege, de a invăta și de a ne concentra atenția asupra unui topic anume.
Luând aceste argumente în considerare, putem afirma că scrisul nu este o abilitate care astăzi se învață în școli ca o simpla legătură cu trecutul, ci că influențează întra-adevăr buna dezvoltare a copiilor. Scrisul stimulează și alte abilități precum cititul sau receptarea și învățarea de notini noi și oferă posibilitatea de afirmare a personalitatii.