Invenția bancurilor a fost, probabil, cel mai bun lucru pe care omul putea să-l facă pentru binele și liniștea semenilor săi. De-a lungul anilor, au luat naștere zeci de mii de bancuri, din nenumărate categorii. Scopul lor a fost acela de a crea o componență importantă terapeutică. În jocul emoțiilor, miza este mare. Cel mai probabil, liniștea și fericirea îți sunt umbrite de emoțiile negative. Majoritatea au dat naștere multor gânduri care nu au fost benefice omului.
Din categoria celor mai populare bancuri, personajul Ion apare în multe glume. Acest personaj a luat forma unui Ion din zilele noastre, care cu siguranță a făcut el ceva de-a dreptul amuzant și ieșit din comun. Așa a ajuns Ion să fie unul dintre cele mai controversate și iubite personaje ale bancurilor.
De ce nu e bine ca Ion să bea. Iată una dintre cele mai nebunești peripeții ale sale, în bancul zilei de azi
Vine Ion acasă, mort de beat şi intră direct în cameră la Ionuţ.
Ion: Măi, copile, ia spune tu lui tata, în ce clasă eşti tu?
Ionuț: În a treia, mă, tată, tu nu ştii?
Ion: No, apăi, tu ştii să scrii după dictare?
Ionuț: Ştiu tată, cum să nu!
Ion: No, ia un caiet şi scrie: “Ardealu’ îi a nost”! Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.
Ion: No, mai scrie o dată: “Ardealu’ îi a nost”! Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa, până umple tot caietul cu “Ardealu’ îi a nost”. Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa:
Ionuț: Mamă! Mamă, eu aşa de beat nu l-am văzut pe tata în viaţa mea…
Maria: Dar ce-a păţit, dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?
Ionuț: Nu, mamă!
Maria: Dar ce-i cu el? E în comă alcoolică?
Ionuț. Nu, mamă!
Maria: Dar ce-i atunci, spune!
Ionuț: Se crede ungur!