Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliev, a exprimat vineri preocupări serioase referitoare la demersurile Occidentului de a transforma Armenia într-un „avanpost militar” în Caucazul de Sud, context în care a subliniat potențialele „consecințe extrem de negative” ce ar putea rezulta. Aceasta declarație vine în urma întâlnirii de nivel înalt dintre Armenia și aliații occidentali, inclusiv SUA și Uniunea Europeană, întâlnire ce a avut loc la Bruxelles.
Premierul armean, Nikol Pașinian, s-a întâlnit cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, secretarul de stat american Antony Blinken, și Josep Borrell, șeful diplomației europene. Von der Leyen a anunțat înaintea întâlnirii un pachet de ajutor financiar pentru Armenia, în valoare de 270 de milioane de euro.
Aliev susține că, în ciuda asigurărilor occidentale, întâlnirea este percepută de Azerbaidjan ca fiind una îndreptată împotriva sa și a cooperării în regiunea Caucazului de Sud. Aceasta, conform președintelui azer, ar urmări crearea de linii de diviziune și izolarea Azerbaidjanului.
Armenia, considerând Rusia ca fiind un aliat de demult care i-a abandonat interesele, și-a intensificat relațiile cu SUA și UE. În conflictul din 2020 cu Azerbaidjanul, premierul armean a indicat o eroare strategică în ceea ce privește securitatea Armeniei, aflată exclusiv în mâinile Rusiei.
Pe de altă parte, Secretarul de stat american Antony Blinken a subliniat că întâlnirea de la Bruxelles „reafirmă sprijinul transatlantic pentru un viitor democratic, prosper pentru armeni și pentru o regiune a Caucazului de Sud mai integrată și pașnică”. Această declaratie reflectă obiectivul Occidentului de a susține Armenia în contextul tensiunilor crescânde cu Azerbaidjanul.
Războiul dintre Armenia și Azerbaidjan din 2020, soldat cu aproximativ 6.500 de morți, a culminat cu cedarea de către Armenia a unei părți din provincia Karabah și a teritoriilor înconjurătoare controlate anterior. În septembrie 2023, Azerbaidjanul a lansat o nouă operațiune militară recăpătând controlul complet asupra enclavelor, cu Erevanul abținându-se de la intervenție militară, culminând cu capitularea rapidă a forțelor separatiste armene din Karabah.