Andreea Mantea a oferit recent un interviu, în care a vorbit despre momentul în care a aflat că este însărcinată, despre relația pe care fiul ei, David, o are cu tatăl său, dar și despre cele mai grele momente din viața sa. Prezentatoarea a decis să își creasă singură copilul și nu regretă niciun clipă decizia pe care a luat-o.
Andreea Mantea, mai sinceră ca oricând
Ea nu a avut pe nimeni alături în momentul în care a născut, avându-l alături de ea doar pe băiatul ei. Bruneta își dorește ca atunci când va crește, fiul ei să știe întregul adevăr. Nu vrea să îl crească în minciună și este de părere că este datoria sa să îi spună cum au stat lucrurile, de fapt.
” David nu a fost planificat și nu cu el. Îmi doream copii, dar… Când am aflat că sunt însărcinată eram la filmări, prin Portugalia. Nu am vrut să cred. Eram în țară prima dată când am simțit că eram însărcinată. Eram in trafic, mă grăbeam să ajung undeva și o mașină și-a schimbat banda și farurile au fost îndreptate spre mine. Când am văzut farurile, m-am speriat și mi-am dus mâna la burtă că am crezut că ăla o să intre în mine. Atunci mi-am dat seama că sunt însărcinată. Dar pe cât eram de fericită, pe atât eram de tristă și de speriată și nu știam ce să fac și cum să fac. Cel mai greu mi-a fost când am născut. David mi-a fost alături când am născut, atât. Dar mă bucur că am ales așa. Toată lumea spunea „ce ne facem? o să crească copilul și ce o să îi spui”. Copilul meu o să fie pregătit să audă tot ce o să îi spun, să audă ce s-a întâmplat. Eu vorbesc cu el normal, ca și cum aș vorbi cu un om mare, încerc să îi explic tot. Vreau să înțeleagă tot, să nu aibă semne de întrebare”,a povestit vedeta.
David, băiatul ei, nu vrea să audă de tatăl lui și se pare că îi este mult mai bine de când a rupt orice fel de legătură cu acesta. Andreea Mantea a mărturisit că micuțul ei refuza să își vadă tatăl și cu toate acestea, ea îl trimitea la el, pentru că a ascultat de gura lumii care îi spunea că David trebuie să fie apropiat și de Cristi Mitrea. După o vreme și-a dat seama că atitudinea sa era total greșită.
”Copilul nu întreabă „unde e tata?”. Întreba. Nu vrea să știe de tata, nu îl interesează, nu vrea să audă. Când trebuia să plece la el se prindea de draperie și ținea foarte strâns și plângea. Și eu toate astea tot i-l dădeam pentru că m-am luat după gura lumii. „Trebuie să aibă copilul o legătură cu tatăl”. Nu, nu trebuie, cine a zis?! Este greșit! Depinde cine este tatăl, cum este tatăl, ce fel de legătură vor avea. Mi-l aducea și era alt copil, era introvertit, nu mai vorbea, nu comunica. Acum nu se mai văd. Era alt copil și mă speria. El e un copil cu zâmbetul pe buze, întreabă tot timpul. Un copil care încetează să mai vrea să afle lucruri, să vorbească, nu este bine. Nu mai era copilul meu și nu înțelegeam ce s-a întâmplat. Practic chinuiam copilul și îl dădeam unui necunoscut. Și era atât de supărat… Când am luat eu hotărârea și am făcut așa cum am zis eu, așa a fost cel mai bine”, a mai zis ea.