În perioada comunistă din România, necesarul alimentar zilnic a fost stabilit în jurul valorii de 2.700-2.800 de calorii, iar alimentele de bază erau distribuite în porții fixe, pe cartelă.
Raționalizarea alimentelor a fost introdusă treptat în România, începând cu anii ’80. La 19 decembrie 1980, a fost promulgată „Legea pentru constituirea, repartizarea și folosirea pe județe a resurselor pentru aprovizionarea populației”. Această lege impunea raționalizarea consumului de alimente în funcție de fiecare județ, iar cartelele pentru zahăr și ulei erau diferențiate pe categorii de populație.
Un program științific pentru justificarea reducerii porțiilor
Pentru a justifica reducerea porțiilor, președintele Nicolae Ceaușescu a solicitat crearea unui program științific elaborat de specialiștii din Comitetul Central. Acest program era cunoscut sub numele de „Programul de alimentație științifică a populației” și stabilea necesarul zilnic de calorii, rațiile alimentare și chiar standardele de greutate pentru români.
Timp de un deceniu, românii au fost restricționați în achiziționarea alimentelor de bază, cum ar fi pâinea, zahărul și uleiul, care puteau fi cumpărate doar pe bază de cartelă, de la magazinele alimentare de cartier.
Necesarul zilnic de calorii a fost limitat la maxim 2.800, iar fiecare român avea dreptul să primească doar 300 de grame de pâine pe zi.
Rații alimentare pentru populație
Anual, fiecare român avea dreptul să cumpere, în medie, următoarele cantități de alimente: 60-70 de kilograme de carne și produse din carne, 8-10 kilograme de pește și produse din pește, 210-230 de litri de lapte sau produse lactate, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei sau margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe și 22-26 de kilograme de zahăr.
În 1984, cantitățile alocate au fost reduse semnificativ. Astfel, românii aveau dreptul să cumpere anual doar 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte și 166 de kilograme de legume. Uleiul și zahărul erau distribuite o dată pe lună, cu o rație de un kilogram fiecare, conform informațiilor de pe adevarul.ro.
Amintiri triste: Salamul cu soia și „adidașii” culinari
Oricine a trăit în perioada comunistă își amintește de lipsurile alimentare. Produsele precum nechezolul (surogat pentru cafea), parizerul sau salamul cu soia, picioarele și căpățânile de porc, cunoscute ironic sub numele de „adidași și calculatoare” în rândul populației, se numără printre amintirile triste legate de alimentația din acea perioadă.
În încercarea de a masca criza alimentară, dr. Iulian Mincu, medicul personal al lui Ceaușescu, a creat programul de „alimentație rațională”. Acest program încerca să ofere o abordare științifică pentru distribuția alimentelor și justificarea reducerea porțiilor.