Alicudi, o mică insulă vulcanică din nordul Siciliei și parte a Insulelor Eoliene, devine o atracție turistică populară pentru cei care doresc să evadeze din capcanele modernității. Pe acest teritoriu de doar trei kilometri pătrați, nu există mașini sau drumuri, ci doar poteci parcurse călare pe măgari. În ciuda semnalului pentru telefoanele mobile, multe case de pe insulă nu dispun de electricitate și apă curentă.
Locuitorii insulei, care numără aproximativ 100 de persoane, se confruntă cu dificultăți în extra-sezonul turistic. Lipsa unui spital face ca tratamentele medicale să necesite călătorii cu feribotul sau elicopterul. Fotografa Camilla Marrese a documentat viața de pe insulă în timpul pandemiei, subliniind că școala a fost închisă din lipsa copiilor. Locurile de socializare sunt limitate, cu doar două magazine alimentare și un bar deschis pe durata a trei luni pe an.
Alicudi a fost populață, posibil încă din secolul al XVII-lea î.Hr., de-a lungul timpului rapoartele geografice ale insulei suferind schimbări marcante din cauza migrațiilor. Marrese a remarcat prezența unei populații variate, constituită din localnici și străini care căutau o viață mai simplă. Această insulă cu o geografie accidentată găzduiește un sentiment puternic de comunitate, dar și conflicte ocazionale.
Insula este cunoscută și pentru legendele sale, cum este cea a pâinii halucinogene, cauzate de contaminarea cu ciuperca ergot, asemănătoare LSD-ului. Acest fenomen ar putea explica miturile locale despre femeile zburătoare, numite „maiara”. Marrese și partenerul său, Gabriele Chiapparini, au explorat culturile locale, inclusiv tradițiile de țesut și recoltarea caperelor.
Deși economia insulei a fost marcată de sărăcie, turismul a adus transformări semnificative. Mulți locuitori s-au mutat din zonele înalte ale insulei către mare, iar tinerii sunt implicați în construcții pentru a satisface nevoile turistice. Fotografii au observat impactul geografic asupra caracterului locuitorilor, care navighează cu ușurință pe teritoriul insulei, chiar și noaptea.
Așadar, Alicudi nu reprezintă doar o destinație turistică unică, ci și un simbol al rezilienței și simplității, demonstrând că există multiple modalități de a trăi, chiar dacă diferite de cele cu care suntem obișnuiți.