Fostul premier, Adrian Năstase, a dezbătut public pe blogul său situaţia în care Ludovic Orban a fost demis prin moţiune şi repropus de preşedinte la doar 24 de ore. Năstase este de părere că ideea de a-l pune pe Orban din nou în Guvern este aberantă şi seamănă foarte mult cu o altă situaţie de pe vremea când Traian Băsescu era preşedinte.
Evident, soluția propusă de PSD și PNL de modificare a articolului 103 nu era redactată corespunzător. Dar ideea era de a cenzura arbitrariul deciziilor unui Președinte care abuzează de competențele sale de mediator între partide pentru a favoriza o anumită zona politică. Din păcate, iată că situația de la care s-a plecat în tentativă de revizuire se repetă.
De aceea, în proiectul legii de revizuire a Constituției, din 2014, inițiatorii au dorit să facă unele clarificări care să ducă la evitarea unor experimente de genul Liviu Negoiță sau Lucian Croitoru.
Proiectul de lege, foarte amplu, a fost trimis pentru controlul de constituționalitate la CCR. El era semnat de 108 senatori ( între ei, 56 Psd și 44 Pnl) și 236 deputați ( între care 105 Psd și 98 Pnl). Sunt semnificative câteva nume dintre deputații Pnl – LUDOViC ORBAN, Alina Gorghiu, Dan Motreanu, Virgil Guran, Vlad Nistor. Făceau parte dintre cei care asistaseră la abuzurile lui Băsescu în chestiunea desemnării acelor candidați.
În esență, propunerea de modificare a art. 103 viza modificarea alin 1 și 3 din textul existent și adăugarea a trei aliniate noi. Ideea de baza era aceea de a obligă președintele să acorde prioritate în desemnarea candidatului de premier reprezentantului partidului sau alianței care au obținut cele mai multe mandate parlamentare. Dacă în felul acesta nu se putea formă guvernul, mandatul se acordă următorului partid cu cei mai mulți parlamentari.
Curtea Constituțională, în Decizia 80/2014, la punctele 314-326, a analizat această propunere și a considerat că se pune prea mare accent pe rezultatele electorale obținute și doar în subsidiar pe capacitatea de asigurare a majorității absolute a mandatelor parlamentare, cele două criterii trebuind să fie avute în vedere în mod concurent.
La punctul 319, Curtea preciza: „De aceea, Președintele României, neputând avea rol de decident în această procedura (!!) , ci de arbitru și mediator între forțele politice, are doar competență de a desemna drept candidat ….pe reprezentantul propus de alianța politică sau partidul politic care pote asigura susținerea parlamentară necesară obținerii votului de încredere al Parlamentului”.
La punctul 324, Curtea subliniază că trebuie luate în calcul și eventuale alianțe post-electorale. Iar la pct 325, CCR consideră că „a reglementa, chiar la nivel constituțional, dreptul unei minorități parlamentare de a propune desemnarea, în mod invariabil, a candidatului de prim ministru înseamnă a acceptă că se poate investi un Guvern fără legitimare electorală.”
Desemnarea de către Iohannis tot a lui Ludovic Orban drept candidat de premier dar nu pentru a formă guvernul ci pentru a-l dărâma are un caracter aberant.
În 2014, și Orban ar fi fost împotriva!”, a informat Adrian Năstase.