Abia acum a avut voie să vorbească. Procurorul care l-a anchetat pe Ion cutremură România

Ion Iliescu a rămas, până în ultima clipă, inculpat în două dintre cele mai grele dosare penale din istoria postdecembristă a României: cel al Revoluției din 1989 și cel al Mineriadei din iunie 1990. Moartea fostului președinte înseamnă că judecătorii și procurorii militari vor fi nevoiți acum să înceteze oficial procesul sau să claseze anchetele în ceea ce-l privește.

Dosarele Revoluției și Mineriadei, rămase nerezolvate după 35 de ani

Avocatul lui Iliescu, Adrian Georgescu, a spus că fostul șef de stat a refuzat constant să dea declarații în fața procurorilor militari. Cu toate astea, a lăsat în urmă cărți în care și-a exprimat punctul de vedere.

„Nu pot să spun că Iliescu se simțea vinovat sau nu se simțea vinovat. Iliescu, în interiorul lui, ca orice om, probabil că avea frământări”, a declarat avocatul Adrian Georgescu.

Dosarul Revoluției l-a urmărit pe Ion Iliescu încă de la începutul anilor ’90. A fost trimis în judecată de mai multe ori, dar de fiecare dată instanța supremă a cerut reluarea anchetei pe motiv de vicii de procedură. Nici în fața Parchetului Militar nu a oferit vreodată o declarație.

„A refuzat orice dialog. Nu cu mine. Cu justiția în general, dar i-a permis și procedura, pentru că există o prevedere în Codul de Procedură Penală că nu poate fi declarație și trebuie să i se aducă la cunoștință lucrul ăsta, adică să nu se autoincrimineze”, a spus generalul (r) Dan Voinea, fost procuror militar.

Întrebat despre cum decurgeau întâlnirile cu fostul președinte, Voinea a răspuns:

„Era arogant. M-a sfătuit să citesc cărțile pe care le-a scris. Dacă era nevinovat și lucrurile erau foarte clare, se punea la dispoziția justiției. Dar în momentul în care refuzi să ai un dialog cu cel care te anchetează, înseamnă că ai ceva de ascuns”.

Avocatul Adrian Georgescu a explicat că, în ultimii ani, Ion Iliescu devenise mult prea bolnav pentru a putea duce un proces penal.

„Era, dar era mult mai absent decât în momentele anterioare în care îl văzusem. Era oarecum absent. Deci era oricum mult prea târzie reacția sistemului judiciar cu această fază a trimiterii în judecată, pentru că Ion Iliescu era deja în vârstă, suferind”, a spus avocatul.

În Dosarul Revoluției din decembrie 1989, acuzațiile la adresa lui Iliescu sunt legate de perioada imediat următoare căderii lui Nicolae Ceaușescu. Potrivit rechizitoriului, fostul președinte ar fi preluat puterea și, sub umbrela Consiliului Frontului Salvării Naționale, ar fi coordonat măsuri militare diversioniste care au dus la o „psihoză a teroriștilor”.

Între 22 și 30 decembrie 1989, aceste decizii au dus la moartea a peste 850 de persoane și rănirea altor aproape 2.400, potrivit procurorilor militari.

În paralel, Dosarul Mineriadei din iunie 1990 îl are în centru tot pe Iliescu, acuzat că a orchestrat, alături de apropiați, un atac asupra protestatarilor din Piața Universității.

Bilanțul acelor zile a fost de patru persoane decedate, peste 1.300 rănite (fizic sau psihic) și aproximativ 1.200 de victime private ilegal de libertate.

În ambele cazuri, Ion Iliescu a fost acuzat oficial de infracțiuni contra umanității, dar nu a fost audiat niciodată în fața procurorilor. Deși anchetele au fost deschise în anii ’90, abia în ultimele decenii s-a încercat trimiterea în judecată, fără succes.

Moartea lui Ion Iliescu obligă acum autoritățile să închidă legal aceste capitole în ceea ce-l privește. Statutul de inculpat rămâne însă valabil pentru ceilalți participanți la evenimentele din 1989 și 1990.

Acțiunile din instanță vor continua, iar acuzațiile de crime împotriva umanității rămân în vigoare pentru toți cei trimiși în judecată alături de fostul șef de stat.