Suntem în Săptămâna Patimilor, cea mai tristă perioadă din an! Conform tradiției, în aceste zile nu este bine să mâncăm urzici, cu toate că acest aliment este considerat de post. Iată de ce anume nu avem voie să le mâncăm!
Credincioșii care vor să întâmpine așa cum se cuvine Învierea Domnului Iisus Hristos țin cont de anumite tradiții. În fiecare zi din această săptămână se oficiază slujbe de priveghiere numite, iar creștinii țin pot și se roagă. Cu toate acestea, există și anumite alimente pe care ar trebui să le evităm, deși sunt de post. Cum ar fi urzicile.
Este mare păcat să mănânci urzici în Săptămâna Mare
În Săptămâna Mare, mântuitorul a fost bătut cu urzici, provocându-i răni, și a fost obligat să bea oțet înainte de a fi răstignit pe cruce, pentru a-i provoca și mai multe usturimi. Astfel, a rămas obiceiul popular conform căruia cele două alimente nu se regăsesc pe lista mâncărurilor recomandate în ultima săptămână de post.
Tradiția mai spune că atunci când Iisus Hristos a cerut câteva picături de apă, Mântuitorului i s-a oferit tot oțet. În Vinerea Mare este interzis să consumăm urzici și să folosim oțetul. Tot în Vinerea Mare nu se spală, nu se coase și nu se gătește.
„Când măriții ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvind-se, s-a întunecat, și judecătorilor celor fără de lege, pe Tine, Judecătorul cel drept, te-a dat. Vezi dar, iubitorule de avuții, pe cel ce pentru aceasta spânzurare și-a agonisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului. Cela ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!”, mai spune tradiția.
Ce rugăciuni se citesc în Săptămâna Mare
Rugăciuni, evanghelii și denii sunt lucrări spirituale din Săptămâna Mare. Săptămâna Patimilor este cea care este înaintea de Învierea Domnului și Mari sunt evenimentele petrecute în zilele ce urmează. Se cuvine să închinăm rugăciuni în fiecare zi.
,,Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest
Dar, Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El.”