Mumificarea este o artă care îi scapă omului modern, se pierde de semnificația ei. Rămâne de ne explicat modul în care reușeau egiptenii antici să conserve trupurile neînsuflețite. Pentru mulți oameni, mumiile și mumificarea evocă un simț al macabrului. Sunt imagini ale unei monstruozități grotești. Care este învelită în in, care se păstrează într-un templu antic. Într-adevăr, timp de mai multe decenii, mumiile au fost adesea parte din distribuțiile de filme horror și romane gotice. Acestea erau aduse în imaginația publică ca aparținând riturilor religioase arcane.
Mumificarea o tradiție larg răspândită în lumea antică
Dar mumificarea a fost o tradiție răspândită și onorată în lumea antică. Una care era înzestrată cu o semnificație religioasă profundă și adesea realizată de specialiști pricepuți. A fost practicată ca o modalitate de a celebra morții sau de a exprima o credință religioasă importantă. Era o marcă a convingerii că există o viață după moarte. Au fost cunoscute diverse culturi care își mumifică morții. Cei mai cunoscuți sunt egiptenii antici. Mumificarea a fost întâlnită la chinezi, oamenii străvechi din Insulele Canare, Guanchile și multe societăți precolombiene din America de Sud, inclusiv incași, au practicat și mumificarea.
Mumificarea este procesul de conservare a corpului după moarte prin uscarea sau îmbălsămarea deliberată a cărnii. Acest lucru implica de obicei eliminarea umidității dintr-un corp decedat și utilizarea substanțelor chimice sau a conservanților naturali, cum ar fi rășina, pentru a deseca carnea și organele. Mumiile sunt de asemenea create prin procese neintenționate sau accidentale. Proces care este cunoscut sub numele de mumificare „naturală”. Acest lucru se poate întâmpla atunci când un corp mort este expus la temperaturi scăzute extreme. Sau la medii foarte uscate sau la un alt factor de mediu care atenuează procesul degradării.
Cea mai veche mumie înregistrată în America de Nord, a fost găsită la Spirit Cave, în afara Fallon, Nevada. Este un exemplar de mumificare naturală. Învelit într-o rogojină Tule. A fost găsit într-un mormânt de la suprafață și păstrat într-o atmosferă uscată și de aerul rarefiat al peșterii. Descoperită în 1940 și, inițial, se credea a avea între 1.500 și 2.000 de ani, individul a fost ulterior datat prin radiocarbon în anii 1990 și determinat să aibă peste 10.000 de ani, a informat anterior Live Science.