Holocaustul a fost înfăptuit de anticreștini. După cum remarcă și Cardinal Ratzinger, membrii organizației SS erau botezați, deși erau criminali și printre aceștia nu erau prezenți creștini.
„«Dar asta nu schimbă nimic din faptul că unii dintre responsabili erau oameni botezați. Chiar dacă SS era o organizație de criminali atei și chiar dacă printre ei nu se aflau creștini, fapt e că erau botezați. Antisemitismul creștin pregătise terenul pînă la un anumit punct. Nu putem nega asta […]. Este într-adevăr un motiv de permanentă examinare a conștiinței.»”
În ceea ce privește metodele de tortură, SS-ul elaborează diferite noi procedee care produc traume asupra indivizilor. Îi mutilau atât fizic, cât și sufletește. Și Irena Strzelecka face mărturisiri.
„«O metodă favorită, în special pe timp de iarnă, era ținerea prizonierului cu capul pe sobele încălzite cu cocs, pentru a-l face să mărturisească. Fața era complet arsă. Acel om (adus la spital de la Blocul 11) era complet fript și avea ochi arși, dar nu putea să moară. Personalul Politische Abteilung (Departamentul politic) avea nevoie de el. Prizonierul a murit după câteva zile, fără ca măcar să-și piardă cunoștința»”.
După cum remarcă și Adolf Hitler, în urma Primului Război Mondial, în Germania persistau atât haos, cât și demoralizare, sub forma unei boli, dominantă fiind, în cazul acesta, rasa ariană. Astfel încât acesta mărturisește ideea că: „«cine vrea să vindece o epocă bolnavă pe dinăuntru și coruptă trebuie mai întâi să aibă curajul de a pune în lumină cauzele răului»”.
Holocaustul a fost înfăptuit de anticreștini
Naziștii percep iudaismul un rău suprem în cadrul imaginarului lor frenetic. Un posibil complot de origine evreiască avea ca scop dominația întregii lumi. Lucru care era realizabil prin dizolvarea popoarelor superioare. Această națiune era considerată inferioară, supraviețuind, astfel, datorită civilizațiilor sănătoase alături de care trăiește.
Naționalismul rasist de origine germanică s-a înălțat precum un mit de natură laică. Acesta avea echivalențe cu cel de tip religios al desăvârșirii ariene. Rasa ariană, cea superioară, se concretizează în societatea populară-Volk. Acest concept are conotații etno-rasiale care vizează întregile națiuni nordice sau ariene alături de care ar fi necesar să pună bazele comunității la nivel național: un umanitarism superior. Această ideologie politică – nazismul -, recunoscând poporul cu rasă, a acordat un interes deosebit istoriei rasiste, ci nu unei istorii care să se afle în concordanță cu rasele. Sângele avea un rol considerabil și era asociat cu viața, iar rasismul admite atât eroism, cât și naționalism.