În extremitatea nordului Indiei, într-un deșert un munte este fundalul uimitor al unei structuri glaciare fără precedent. Acesta este un tărâm al extremelor, unde precipitațiile sunt rare și temperaturile variază de la toride până la mult sub îngheț.
Localnicii spun că este singurul loc din lume în care un bărbat, așezat la soare, cu picioarele la umbră, poate suferi insolație și îngheț în același timp. Este regiunea Ladakh – însemnând „pământul trecătorilor înalte” – întreprins între două dintre cele mai înalte lanțuri muntoase din lume, Himalaya și Kunlun.
Precipitațiile sunt rare aici. Apa, este esențială pentru irigarea terenurilor agricole care constituie elementul de viață al populației locale, iar aceasta provine din topirea zăpezii și gheții. Dar schimbările climatice fac acest teren și mai uscat, lăsând fermierii fără apă în lunile cruciale de plantare din aprilie și mai, chiar înainte ca ghețarii să înceapă să se topească sub soarele de vară.
În 2014, un inginer local, Sonam Wangchuk, și-a propus să rezolve criza apei din Ladakh. Wangchuk a avut o idee simplă: a vrut să echilibreze acest deficit natural prin colectarea apei din topirea zăpezii și gheții în lunile reci, care în mod normal ar merge la deșeuri și să o păstreze până la primăvară, tocmai când fermierii au cea mai mare nevoie de ea. El a construit un prototip, o conductă care este așezată în subteran, conectând fluxul de apă cu locația unde este necesară ea de obicei lângă un sat.
Apa provine de la o altitudine mai mare, de obicei de la 60 de metri sau mai mult. Temperatura aerului rece face restul, cristalizând imediat picăturile de apă în gheață care se formează sub formă de con. Prin această inovație acesta a reușit să salveze apa pentru agricultori și să realizeze și o atracție turistică.