Astăzi este măreaţa zi de 1 Mai, despre care toată lumea ştie că e Ziua Muncii pe care o sărbătorim cu mici, bere şi, eventual, o tură până la iarbă verde, astăzi o sărbătorim cu mici condamnați și un drum până pe balcon.
- Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890, iar în timpul comunismului această sărbătoare a fost marcată, ca şi în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice.
- În trecutul tenebros al României se celebra munca, principiul fondator al societății comuniste. Muncitorul era super eroul comuniștilor, el era cel care pune totul în mișcare. Dacă am fi fost în comunism eram invadați de mai multe elemente:
- Şoimi ai patriei, pionieri şi muncitori îmbrăcaţi de sărbătoare, cu toţii defilau, în cinstea partidului şi a conducătorului iubit;
- Numele lui Ceauşescu era peste tot: pe pancarde şi în glasurile românilor;
Ironic, dar tot el era cel care suferea de frig și de foame, de prea multă muncă și, o mare parte, suferea de sindromul „merge și așa” sau de „haide, rezolvăm noi altfel”.
În 1948, comuniştii impuşi de Moscova acaparaseră întreaga ţară, însă muncitorilor li se spunea că ei sunt la putere, ei sunt eroii zilei. Puţini ştiau ce aniversează, de fapt: naşterea unui vis american.
În anul 1872, 100.000 de lucrători din marele New York, cei mai mulţi fiind din industria construcţiilor, au ieşit la demonstraţii, cerând cu toţii într-un glas să se reducă timpul zilnic de lucru la 8 ore.
Ziua de 1 Mai a apărut în anul 1886 în Chicago, unde 100 de mii de muncitori au pornit o revoltă pentru a cere reducerea programului de muncă la 8 ore. Practic este o zi a eliberării d sub „sclavie”. Este de fapt o câștigare a libertății. La o distanță de 4 ani de zile de la acest eveniment ziua de 1 mai devine „Zi Internațională a Muncii”.